În spatele sumei de 4.000 de lei, tariful pentru o poliţă RCA de 12 luni cerut unui şofer de Logan în vârstă de 20 de ani, se află o structură infracţională organizată de căpuşare a asigurătorilor despre care nu vorbeşte nimeni.

Asigurătorii pierd sute de mii de euro lunar din accidentele trucate, regizate de patronii serviceurilor şi girate de propriii angajaţi, care constată daunele şi le consideră valide în schimbul mitei pe care o primesc. Căpuşarea este un fenomen naţional prin care supravieţuiesc unele serviceuri auto şi funcţionează relativ simplu. Proprietarul serviceului deţine o maşină de lux, cu valoare de 50-100.000 de euro. El identifică o reţea de şoferi de încredere cu maşină ieftină şi poliţă RCA valabilă, încheiată cu asigurătorul al cărui angajat este dispus să semneze orice decont în schimbul unor sume de bani. Patronul service-ului şi respectivul şofer regizează apoi un accident.

Fireşte, maşina lovită este bolidul de lux al patronului, iar tamponarea se produce astfel încât dauna produsă să lezeze părţile cele mai valoroase ale maşinii mai scumpe. În schimbul favorului, serviceul repară din proprii bani daunele produse maşinii şoferului vinovat, de multe ori mulţumit că primeşte nişte bani fără efort şi că scapă gratis de zgârieturile şi îndoiturile de pe maşină. Pe baza RCA-ului primit şi a formularului de constatare amiabilă între cei doi, angajatul companiei de asigurări vine şi constată veridicitatea accidentului şi aprobă, atenţie, reparaţii care depăşesc 20.000, 30.000 de euro. Astfel, serviceul are mereu activitate, iar marjele de profit obţinute îi garantează câştiguri enorme faţă de cele ale unui service corect, care îşi pierde timpul cu zeci şi sute de schimburi de ulei făcute la preţuri 50 de lei. Sistemul este atât de bine organizat, încât patronul serviceului vinde după jumătate de an maşina lovită şi reparată de două-trei ori, pentru a nu atrage suspiciunea vreunei autorităţi, şi cumpără apoi una la fel de scumpă, înmatriculată pe numele unui alt membru din familie. Urmează alte trei accidente regizate, iar daune de 50.000 de euro, apoi vinde maşina.

Un service îşi generează prin acest mecanism, în câteva minute, încasări de 100.000 de euro, fără să caute clientelă pe stradă şi să se chinuie să o fidelizeze. Iar asigurătorii decontează anual milioane de euro, cu complicitatea propriilor angajaţi constatatori, care împart şpaga şi o plimbă către etajele superioare ale managementului din companii. Circuitul mitei din vămile din România, asemănat pieselor de şah, funcţionează fără să supere pe cineva în curtea asigurătorilor.

Nici Poliţia Română, nici Parchetul, nici Autoritatea pentru Supraveghere Financiară nu sunt interesate de adevăratele motive pentru care se scumpesc poliţele. Mulţi asigurători se plâng că nu fac profit, că nu e rentabil să mai facă business în România, dar continuă să funcţioneze aici şi refuză să iasă de pe piaţa locală. Poate şi pentru că există câţiva angajaţi, puţini la număr dar foarte eficienţi, care se simt ca în paradis când încasează sume uriaşe de bani în afara salariului şi, culmea, dau vina pentru activitatea nesustenabilă pe şoferul cinstit. Ei spun ba că şoferul român plăteşte puţin sau este neatent şi vitezoman, vorbeşte des la telefon, bea când conduce şi nu se asigură când schimbă banda de mers. Dar cel care nu creează ani la rând nicio daună stă şi se întreabă pe bună dreptate de ce a ajuns să plătească o mie sau două mii de lei pentru RCA, deşi conduce un Logan îmbătrânit care nu mai valoarează nici măcar zece mii de lei.

Premierul cere asigurătorilor scăderea tarifelor la RCA. Apoi, ministrul de finanţe. Apoi, şeful ASF modifcă o normă şi spune public că e neclară noţiunea de “tineret”. Între timp, sute de serviceuri din ţară taie facturi de milioane de euro, plătite din banii celor corecţi. Patronii unor serviceuri devin proprietari de colecţii de maşini de lux cu încălzire în scaune, din care privesc la semafor prostimea care îngheaţă în Logan cu mănuşile pe volan. Pentru că li se permite şi pentru că celor plătiţi tot de şoferul de Logan ca să li se facă dreptate nu le pasă.

Între timp, frecvenţa daunelor în cazul asigurărilor auto obligatorii din piaţa locală este printre cele mai mari din Europa de vreme ce acest indicator se menţine la 7%, nivel depăşit doar în Turcia, Marea Britanie sau Cipru, potrivit unui studiu realizat de UNSAR, asociaţia profesională a asigurătorilor locali, citat de ZF: la fiecare 100 de autovehicule asigurate şapte înregistrează o daună acoperită printr-o poliţă RCA.

(Răzvan Mureşan, jurnalist Business Magazin)