Daca vreti sa stiti, eu cred ca primarul general Adriean Videanu, a fost chiar elegant atunci cand a raspuns afirmatiilor sefului Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, Jonathan Scheele, privind starea capitalei. Asa ca o sa-i spun de la obraz domnului Scheele ca nu are dreptate atunci cand spune ca Bucurestiul nu merita sa se integreze in Europa.

Este o ignorare evidenta a realitatii: cum se poate sa nu bagi in seama eleganta deosebita a cartierelor din sudul, estul si vestul orasului, drumurile ca-n palma (si nu vorbesc aici de arterele principale, ci de drumurile marginase, cele de dupa blocuri si cele din cartierele de case), oamenii primitori, amabili si toti-numai-un-zambet care te imbrancesc fie la trecerea de pietoni, fie in mijloacele de transport in comun.

Sau pe rapsozii populari care iti gadila urechile in cel mai placut mod peste tot, cantandu-si la nesfarsit valoarea, banii, femeile frumoase si dusmanii.

Sau grija nesfarsita dovedita de cei de la salubritate, care lasa gunoaie peste tot, aceasta desigur numai pentru ca haitele de caini vagabonzi sa aiba ce manca si ce imprastia - catei pe care nu-i adunam in adaposturi atat din considerente estetice, cat si gandindu-ne la multumirea fotografilor straini, a doctorilor ce trebuie sa mai foloseasca din cand in cand vaccinul inventat de domnul Pasteur si, nu in ultimul rand, a actritei Brigitte Bardot in persoana.

Tot pentru multumirea fotografilor, dar si a regizorilor si jurnalistilor ramasi in pana de subiecte nu face nimeni nimic cu junii si mai putin junii homlesi - ce poate fi mai seducator si pitoresc decat o doza de aurolac in fata unui hotel elegant.

Si asta nu-i tot: privirea nu are a se plictisi, oriunde se indreapta, date fiind alternantele vioaie de vitrine luminate si ruine afumate din centrul istoric, iar pasul capata o agilitate aparte tot incercand sa evite fie masinile parcate pe trotuare, fie pe cele ce merg de-a binelea tot pe acolo.

Iar daca exercitiile nu va folosesc si va incearca niscai reumatisme, o scurta plimbare pe strazile de la periferie va va lecui rapid: o baie de noroi mai rapida decat orice tratament la Techirghiol va va vindeca. De Bucuresti. Am auzit de programe de multe miliarde de euro care ar urma sa faca din Bucuresti o citadela de sticla, aluminiu si beton, un oras al secolului XXII.

Foarte frumos, dar cred ca farmecul orasului nu l-ar da sticla, betonul si metalul, ci pastrarea stucaturilor patinate, a dantelariilor din fier forjat, a capitelurilor si boltilor cochete. Iar pentru cartierul de beton si sticla poate fi aleasa o varianta asemanatoare cartierelor La Defense din Paris sau Canary Wharf din Londra. Nu este Adriean Videanu responsabil pentru modul in care se comporta cetatenii pe malurile Dambovitei si nici pentru relele acumulate in cine mai stie cati ani de pervertire a locurilor si locuitorilor.

Dar politica de adapostire a capului in nisip nu impiedica expunerea deplina a partilor dorsale, iar ignorarea, ocolirea, adapostirea problemelor sub pres nu le elimina, nu le rezolva, nu foloseste nimanui.  Iar la inceputul ultimului an inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana mi se pare ca avem de-a face cu o multime de struti cu posteriorul in vant.

Simplul refuz al etichetei de tara corupta nu elimina coruptia, ba chiar o intareste. Evitarea cu obstinatie, in declaratii publice, a impactului aderarii asupra mediului de afaceri romanesc, asupra micilor companii, nu le face in nici un caz pe acestea mai puternice, mai eficiente si mai rezistente la socul integrarii. Supararea nefondata pe afirmatiile unui oficial european nu rezolva ceea ce, pe buna dreptate, i-a starnit acestuia nemultumirea.

A miza numai pe jocul pietei si pe principiul "scapa cine poate" pentru rezolvarea problemelor economiei romanesti, actuale sau care vor veni, nu sunt tocmai cele mai fezabile masuri. Dar mi se pare ca scriu despre un capitol ce este definitiv inchis; sa consemnam, deci, si sa trecem in manuale o noua categorie de romani, cea a ignoratorilor de opinie. Se impaca foarte bine cu restul de categorii aparute postrevolutionar - de la cele benigne, cum este categoria urlatorilor de la spectacolele televizate, si pana la cele nocive, unde exemplele sunt asa de multe, incat va las libertatea sa incadrati pe oricine nu aveti la inima.

Si pentru ca este ultimul numar al revistei din acest an, va uram sa intrati cat mai repede in categoria celor ce castiga o gramada de bani, dorm linistiti, nu se enerveaza la volan, nu fac exercitii in tramvaie si carora le merge cum nu se poate mai bine si mai usor. La multi ani!