Saptamana trecuta au inceput dezbaterile in Parlament la legea bugetului. Dupa doua sedinte, cea mai importanta lege a statului a fost lasata balta din lipsa cvorumului.

Legea bugetului, de care depind direct si indirect economia si soarta a 22 de milioane de oameni, nici nu a avut loc in agenda pentru mai mult de jumatate din parlamentari. Coalitia nu a fost in stare sa-si adune propriii oameni ca sa sustina aceasta lege.

Degeaba tuna si fulgera liderii PNL impotriva pastrarii oamenilor PSD in fruntea serviciilor secrete, daca nu sunt in stare sa-si adune parlamentarii la vot nici cu arcanul.  Imediat, Bogdan Olteanu, ministrul pe relatia cu Parlamentul, a anuntat ca se vor lua masuri impotriva celor care au absentat de la lucrari. Poate ar trebui sa fie chemati si parintii, ca la scoala.

Discutiile pe marginea legii bugetului arata cat de responsabili sunt cei care "ne reprezinta". Absentii si multi din cei prezenti nu simt nici o apasare pentru ca au "pe mana" viata financiara de zi cu zi a poporului. Nu cred ca realizeaza ce inseamna 17-19 miliarde de euro, cat e bugetul intr-un an. In schimb, sunt atenti la milioanele pe care trebuie sa le primeasca in plus la salariu, intrucat viata e scumpa in Capitala.

E frustrant sa vezi la televizor imaginile din Parlament in care salile sunt goale, iar Nicolae Vacaroiu, presedintele Senatului, anunta ca se suspenda sedinta fiindca nu se gaseste cine sa ridice mana.

Cum mai poti sa crezi ca Alianta are vreo sansa sa-i schimbe pe Nastase si Vacaroiu, daca ei nu sunt in stare sa-l sustina pe propriul ministru de finante? 

E dureros cand vezi o asemenea lipsa de responsabilitate, gandindu-te cum se intampla lucrurile an de an intr-o companie privata si chiar in multe firme de stat. Bugetele pe 2006 au inceput sa se discute inca din septembrie, iar multi oameni stau sap-tamani in sir in fata unor cifre, pentru a intocmi si a prezenta in fata conducerii si ulterior a actionarilor un buget realist care sa fie indeplinit, dar in acelasi timp sa fie si performant. Sunt mii de calcule, privind salarii, oameni, venituri, cheltuieli, evolutia cursului, impozite, taxe, care stau in spatele tuturor bugetelor. Excel-ul chiar ar trebui introdus in dictionar, pentru ca se impune tot mai mult in limbajul cotidian.

Si nu cred ca cineva isi bate joc de bugete, avand in vedere ca de justetea indicatorilor si de performanta reala depind veniturile si bonusurile uneori a sute si mii de oameni. Nu prea am auzit ca responsabilii din diferite departamente - marketing, vanzari, financiar, resurse umane etc. - sa lipseasca de la sedintele de buget ale companiilor unde lucreaza.

Si fiecare se bate pentru propriile cifre, pe care trebuie sa le justifice pana la virgula. Orice plan de investitii trebuie justificat in amanunt, iar finalitatea lui trebuie sa indice intotdeauna profit.

Credeti ca-i asa de usor sa angajezi oameni in timpul anului daca nu ai prevazut acest lucru in buget in toamna anului precedent? Sau sa cheltuiesti niste bani pe o campanie de marketing la care nu te-ai gandit, dar de care ai neaparat nevoie pentru a sustine vanzarile? Multi stiu acest lucru. Si tot multi raspund cu functia in fata tuturor cifrelor pe care le propun. 

Dar exista o clasa - parlamentarii - pentru care toate aceste probleme, orele petrecute in plus la serviciu, stresul care se acumuleaza cand stiu ca s-ar putea sa o dea in bara cu un proiect nu inseamna nimic. Vin si ridica o mana, ca pe banda rulanta, ca sunt de acord cu prevederile din bugetul de stat, dar multi habar nu au ce scrie acolo. Asta in varianta in care trec pe la sedinta.

Cum sa mai inteleaga ca de votul lor depinde soarta a zeci de mii de oameni dintr-un sector? Nu-i vor cunoaste niciodata pe acesti oameni si nici nu depind de votul lor, ca doar senatorii si deputatii au fost alesi pe o lunga lista de partid.

Ati auzit vreodata ca un parlamentar sa spuna de la tribuna Parlamentului ca inflatia este prea mare in Romania si ca trebuie redusa, sa ceara Guvernului ca politica fiscala si bugetul sa sustina acest lucru? Nu-mi amintesc sa fi avut cineva o asemenea pozitie. In schimb, auziti tunete si fulgere pe tema dezastrului din sanatate si din invatamant, iar de aici pana la noi alocari de resurse nu e decat un pas. Nu ca nu ar fi justificate, asa in teorie, pentru ca in practica, chiar daca sunt alocati mai multi bani, tot nu se intampla nimic.

Paradoxal, sistemul public e tot mai prost, chiar cu mai multi bani decat acum cinci ani. Dar salariile se majoreaza an de an, iar numarul celor din administratie e prevazut sa creasca, in conditiile in care tot mai multi romani sunt la munca in strainatate si nu consuma serviciile de stat.

Cand vezi ce se intampla in Parlament cu legea bugetului, cand te uiti la multi senatori care nu-si merita functia batandu-si joc de cea mai importanta lege a statului dintr-un an, mai ca ai vrea ca referendumul pentru parlamentul unicameral sa fie facut cat mai repede. Chiar daca la inceput numai de referendum si de schimbarea sistemului parlamentar nu ti-ar fi ars.