Nu stiu sigur cu cata atentie verifica echipa editoriala de acolo contributiile care vin din toata lumea, dar ceea ce stiu e ca, de fiecare data cand se intampla sa intru pe site si sa caut un subiect care imi este familiar (de obicei, ca sa verific o informatie anume sau titlul unei carti), constat ca sunt bine informati.

Insa faptul ca sunt deschisi la contributii redactate de oricine implica anumite riscuri, iar unii s-au trezit ca le sunt atribuite lucruri pe care nu le-au facut, uneori chiar lucruri reprobabile. Fireste, cei in cauza protesteaza si informatiile gresite sunt apoi corectate.

Wikipedia are inca o calitate: utilizatorii pot sa corecteze orice informatie pe care o banuiesc a fi eronata. Am facut un test chiar pe pagina care ma privea pe mine; continea o greseala de ordin biografic.

In rezumatul uneia dintre cartile mele am gasit iarasi ceea ce am considerat a fi o interpretare incorecta, fiindca acolo scria ca eu "dezvolt" o idee a lui Nietzsche, pe cand in realitate eu o contest. Am schimbat "dezvolta" cu "o combate", iar corectia mi-a fost acceptata. Dar asta nu ma face cu nimic sa ma simt mai bine.

Pe viitor, oricine ar putea sa se amestece in aceasta pagina si sa-mi atribuie (ca sa se distreze, ori din rea-vointa, ori din prostie) contrariul a ceea ce am spus sau am facut. Mai mult, din moment ce exista inca un text care face ocolul Internetului, conform caruia eu as fi Luther Blissett, binecunoscutul impostor literar (in ciuda faptului ca autorii cartilor lui Blissett de mult au iesit la iveala, cu nume, prenume si toate celelalte), eu as putea la randul meu sa fiu suficient de rau incat sa intru si sa modific paginile despre autorii care nu-mi plac, atribuindu-le texte pe care nu le-au scris, inclinatii pedofile sau legaturi cu Copiii lui Satan.

E cineva la Wikipedia care sa verifice nu numai informatiile postate, dar si corectiile care li se aduc acestora? Sau functioneaza mai curand un fel de amendare statistica, gratie careia orice informatie falsa va ajunge in cele din urma sa fie reperata si corectata? Oricum insa, Wikipedia nu e de natura sa ingrijoreze prea tare, in comparatie cu o alta problema cruciala cu care se confrunta Internetul. Alaturi de site-uri creditabile, redactate de oameni competenti, Net-ul are si multe site-uri totalmente fara valoare, scrise de nebuni, de prosti sau chiar de criminali nazisti. Si nu toti utilizatorii de web sunt capabili sa discearna daca un site este sau nu demn de incredere.

Exista un aspect educational extrem de important in toate acestea, fiindca acum stim ca studentii deseori evita sa consulte carti si isi iau informatiile direct de pe Net. Tendinta este atat de puternica, incat de catava vreme am ajuns sa spun ca un nou subiect care merita sa fie studiat in scoli ar fi tehnicile de strangere a informatiilor de pe Internet. Pacat ca aici e vorba de o arta foarte dificil de predat, pentru ca profesorii sunt deseori la fel de putin pregatiti ca si studentii. Multi profesori se plang de faptul ca, in loc sa-si faca temele sau sa scrie lucrari pentru facultate, tinerii copiaza pur si simplu ceea ce gasesc pe Net.

Cand copiaza dintr-un site nedemn de incredere, ar fi de presupus ca profesorul isi poate da seama imediat ca sunt prostii. Numai ca e evident ca, atunci cand avem de-a face cu atatea subiecte extrem de specializate, e greu sa-ti dai seama imediat ca studentul a spus ceva fals.

Sa presupunem ca un student alege sa scrie despre un autor realmente marginal, a carui opera profesorul o cunoaste doar la mana a doua, si ca ii atribuie un anumit text. Fara ca mai intai sa verifice diferitele surse citate in lucrarea studentului (si sa nu scapam din vedere ca profesorii pot sa aiba de-a face cu zeci si zeci de lucrari in aceeasi zi), e oare in stare profesorul sa spuna ca autorul in chestiune n-a scris niciodata acel text? Si asta nu e totul.

Studentul poate incorpora in lucrare o cercetare care pare corecta (si chiar este), dar care a fost pur si simplu luata si copiata de pe Internet. Senzatia mea este ca acest fenomen nu e o tragedie, pentru ca a copia bine nu e chiar asa de usor, iar un student care stie cum sa copieze bine are dreptul la o nota buna.

Pe de alta parte, chiar si inainte ca Internetul sa fi existat, studentii puteau copia din cartile de la biblioteca, si nu era nici o diferenta (cu exceptia faptului ca implica mai multa munca manuala).

Pana la urma, un profesor bun observa intotdeauna atunci cand un text a fost copiat fara discernamant si va deveni banuitor (repet, daca studentul a copiat in mod inteligent, merita felicitari). Cu toate acestea, sustin in continuare ca exista un mod foarte eficient pentru profesori de a exploata deficientele Internetului.

Ca exercitiu la clasa, ca tema sau lucrare pentru facultate, am putea sa concepem un eseu cu titlul "Cautati pe Internet o serie de articole necreditabile despre subiectul X si explicati de ce sunt necreditabile". Acest gen de cercetare ar cere capacitati critice si abilitatea de a compara surse diferite - si le-ar furniza studentilor o baza practica foarte buna pentru arta discernamantului.

Umberto Eco este autorul romanelor

"Baudolino", "Numele trandafirului" si

"Pendulul lui Foucault". Puteti citi urmatorul

comentariu al lui Umberto Eco in editia

BUSINESS Magazin care apare la 15 februarie.

Traducerea si adaptarea de Crenguta Nicolae