Un grup de activisti din Marea Britanie crede ca vreo 40 de milioane de lire sterline din fonduri publice sunt folosite pentru a finanta asa-numitele cursuri universitare "Mickey Mouse", cum ar fi psihologia cabalina sau tehnici speciale de brutarit. Cu totul 401 cursuri, in 91 de institutii de invatamant superior. Propun si eu cursul 402: "Schimbari in lumea moderna. Cum le gestionam?".

Deunazi cineva imi marturisea, cu ceva amaraciune, ca se vede din ce in ce mai rar cu amicii si cunostintele, iar mail-ul, messengerul, SMS-urile si, din cand in cand, telefonul se dovedesc substituenti puternici ai intalnirilor fata in fata. I-am dat dreptate si mi-am adus aminte de o zicere a lui Donald Trump, care, intr-o insiruire de motive "din cauza carora nu esti milionar", spune "sa nu depinzi de tehnologie". Adica un e-mail nu poate inlocui o vizita, micii smiley - animatii razatoare, furioase sau inlacrimate - se dovedesc funny, dar nu tin locul unei strangeri de mana si al unui zambet adevarat, iar lipsa de intonatie a mesajelor electronice lasa loc de interpretari. Greu de crezut, dar Trump refuza tehnica chiar si la nivel de card bancar; aceasta este totusi o informatie pentru care n-as baga mana in foc.

Ca o paranteza, pentru curiosi, iata si restul sfaturilor oferite de Trump: nu-ti lua vacante; nu dormi prea mult (el sustine ca doarme numai patru ore pe noapte); dezvolta-ti abilitati aparte de comunicare ("Stiu ceea ce vor sa-mi spuna ceilalti inca inainte de a rosti vreun cuvant. Dupa primele trei cuvinte, pot sa continuu eu fraza..."); speculeaza situatia in care competitorii te subestimeaza; in lupta fii si general, dar si soldat; fii constient de faptul ca succesul atrage noi succese; cantareste fiecare decizie cu grija; pastreaza-ti increderea in cei apropiati; fii sigur ca nu curiozitatea a omorat pisica ("Curiozitatea si inovatia au fost, totdeauna, cele mai bune moduri de a face bani..."). Nu sunt un fan al milionarului american si multe din sugestiile sale mi se par un pic fortate, dar nu pot sa nu-i dau dreptate.

Revenind la schimbarile lumii si la comunicare, nu pot sa nu spun, la modul cel mai serios, ca mi se pare absolut firesc studiul, in Marea Britanie, al "parteneriatului unic dintre cal si calaret, in perioada antrenamentelor si a competitiei", cum la fel de fireasca mi se pare invatarea temeinica a managementului jocului de golf. Mi se pare corect ca studentii la sociologie, media sau stiinte sportive sa studieze un curs despre David Beckham (Staffordshire University), iar altii sa se preocupe de surf, vin sau box. Greseala comisa de administratiile universitatilor si de oficialii ministeriali a fost lipsa de explicatii legate de necesitatea si justetea aprofundarii in universitati a coptului painii, a imblanzirii calului si a competitiilor sportive - activitati care, nu-i asa, diferentiaza intelepciunea calaretului de cea a animalului calarit.

Privita prin ochii unei persoane nascuta in urma cu cateva, nu multe, decenii, lumea a devenit tot mai nebuna. Persoanei in cauza trebuie sa i se spuna despre ce afaceri bune au devenit in timp competitiile sportive, despre modul in care golful a creat un miliardar pe bune, pe Tiger Woods, despre cat de pretuiti sunt caii de competitie, dar si despre importanta studiului gustului, compozitiei si prepararii painii sau vinului in marketarea produsului.

Sigur ca o persoana bine informata ar trebui sa stie toate acestea; practic in schimb o multime de oameni nu stiu mai nimic si iau de-a gata, fara sa se intrebe si fara sa intrebe, pareri, idei, critici. Daca furnizorul parerilor stie sa isi vanda marfa, si specialisti in asa ceva sunt o sumedenie (pentru ca se invata si la universitate), atunci esti o victima sigura si nu mai este nevoie sa gandesti cu propriul creier.

La numai doua zile dupa discutia relatata mai sus, cu substituentii de comunicare, citesc pe blogul unui prieten continuarea. Prefer sa il citez: "Spatiul virtual in care ne invartim zilnic poate fi un mijloc, o platforma de pe care sa incepi o relatie... Sunt insa oameni pentru care acelasi spatiu virtual este statia terminus, telul, tinta... Oricare ar fi motivele, pe mine ma sperie chestia asta. Faceti, oameni buni, pasul urmator! Priviti-va in ochi, ascultati-va vocile, atingeti-va..."

Sigur ca are dreptate. Se vorbeste din ce in ce mai mult despre Web 2.0, despre interactivitate, despre noile mijloace de comunicare. Sunt facile, comode si atragatoare, dar ascund si pericole - anonimatul care elimina responsabilitatea si responsabilizarea, raspandirea si preluarea de idei fara discernamant, un vid spiritual in care numarul celor ce creeaza cu adevarat se pierde in masa imitatorilor ieftini.

Papa Paul al IV-lea a intuit pericolul chiar cu cateva decenii in urma: "Societatea tehnologica a reusit sa multiplice ocaziile pentru placere, dar are mari dificultati in a produce bucurie".