La o discutie si o cafea cu un CEO de multinationala, Romania pare chiar usor de condus. Fie ca e vorba de oameni pregatiti sau nu pentru politica sau de expati care considera ca modelul guvernului din tara lor ar fi tocmai bun pentru Romania, fiecare are solutiile lui. Pana la urma, oamenii de afaceri si managerii de multinationale pot fi politicieni? Pot conduce o tara, un guvern, un buget in care trebuie sa incapa nu doar cei performanti si sanatosi care vin la serviciu in fiecare zi impecabili si nu se plang niciodata, ci pur si simplu toata lumea? Daca ai construit o afacere sau ai reusit sa tii in frau un buget de companie, este suficient? De fapt, ce experienta iti trebuie pentru a fi guvernant?

Ma intrebam asta saptamana trecuta cand un om de afaceri imi povestea cum cea mai importanta posesie a unui om din mediul de business e agenda lui de telefon. Bineinteles, doar varfurile din partide ajung in echipele de guvernare, iar varfurile din partide au agendele de telefon bine pregatite pentru orice situatie. Respectivul om de afaceri spunea ca Romania s-a dat jos din toate trenurile care ar fi insemnat dezvoltarea tarii. Care ar fi fost solutia ca Romania sa ramana pe sine si pe harta de dezvoltare a lumii? Managementul privat, mi-a raspuns. Nu neaparat un om din mediul privat, ci reprezentanti din companii de management pregatiti pentru a echilibra bugete.

Mediul de afaceri a apreciat perioada in care Calin Popescu-Tariceanu a fost premier. E adevarat, au apreciat-o si pentru ca a fost o perioada fasta, de crestere economica, in care aproape orice premier ar fi fost bine vazut. Acelasi mediu de afaceri spune ca nu intelege strategia pe care o aplica acum guvernul Boc. Pe de alta parte insa, guvernul Boc este compatimit acum. Cei mai multi directori de companii si oameni de afaceri inteleg foarte bine de ce cetatenii se uita urat la Boc: asa se uita si la ei multi angajati carora le-au fost taiate salariile, care nu mai au de lucru, care nu se mai descurca de la avans la lichidare.

Cred ca cea mai importanta calitate a unui lider este ca are curajul de a lua decizii. Pe de alta parte, cred ca acest curaj devine ceva din ce in ce mai rar intalnit. Liderii politici nu mai iau nicio decizie fara consensul partidului din care fac parte; directorii de multinationale aplica o strategie venita de la headquarter fara prea multe fasoane. In acest context, in ce masura un lider venit dinspre mediul de afaceri poate fi unul curajos, care sa aplice ce a invatat la scolile lui de management fara a deveni sensibil la parghiile care l-ar putea face bogat peste masura peste noapte? Pe de alta parte, sunt lectiile de la scoala suficiente? Nu. Pai si atunci, ce ii trebuie de fapt unui lider care sa poata conduce o tara?

In primul rand, pregatirea. Facultate, MBA, studii aprofundate, stagii care sa arate ca nu doar cartea e la mijloc. In al doilea rand, acel ceva care atrage masele. Pentru ca, pana la urma, despre asta e vorba. Despre a atrage, dar, mai ales, de a nu dezamagi ulterior.

In al treilea, dar in niciun caz in ultimul rand, lipsa tentatiilor. Asta s-ar putea rezolva in mai multe feluri: fie ca e el foarte bogat (si atunci va fi invinuit ca face legi pentru a-si usura mersul afacerilor proprii); fie ca a acumulat destul din salariile lui de CEO pentru a nu mai avea grija banilor (si atunci sotia sau copiii sai care au afaceri vor fi urmariti cu mare atentie); fie ca e foarte bine platit de stat - cum sunt salariile de sute de mii de euro ale guvernantilor din Singapore (si ar fi ceva de groaza pentru oameni sa auda ca sefii statului castiga cat tot orasul lor la un loc).

Asadar, un om care vine din business, cu relatii bune, cu scoala si cu ceva curaj poate ajunge in frunte si ar putea chiar face treaba buna daca ar fi lasat un pic in pace. Cred ca de fapt singurul raspuns e ca trebuie sa credem in cineva. Oricine ar fi persoana respectiva, fie om de afaceri, politician din tata-n fiu sau nepot al vreunei vite nobile din Romania antebelica, manager de multinationala sau pur si simplu o persoana pusa pe treaba, ar trebui sa ii dam macar cateva luni de liniste. Lunile acelea de care e nevoie pentru a demonstra ca poate. Toti avem nevoie de asta cand incepem ceva nou. Vor veni niste ani electorali. Oricui va iesi presedinte, mai mare peste deputati, premier sau ministru, am decis sa ii dau un an in care sa nu il judec. Ii voi spune anul invizibil.