Comunicarea interpersonală începe să fie puternic afectată de modul nostru de viaţă şi mai ales de timpul îndelungat pe care îl petrecem pe reţelele de socializare. Facebook, Instagram, Linkedin, TikToc, YouTube au milioane de utilizatori, dar creatori de conţinut (sau în termeni de comunicare – emiţători) sunt mult mai puţini. 

Majoritatea conturilor sunt „consumatori”, adică oameni pasivi (receptori în termeni de comunicare) care doar citesc sau urmăresc textele şi materialele video prin care alţii îşi exprimă opiniile. Câţiva aleg să mai răspundă prin comentarii, deci să participe la conversaţie şi din păcate, de cele mai multe ori, într-un mod agresiv. 

În era digitală în care trăim, reţelele de socializare au devenit un element central în viaţa noastră de zi cu zi. Comunicarea online ne oferă oportunitatea de a interacţiona cu sute de oameni din toate colţurile lumii, într-un mod rapid dar nu şi eficient. Avem senzaţia că păstrăm legătura cu prietenii, familia, foşti colegi, dar realitatea este că avem sute de contacte online şi de fapt suntem extrem de singuri. 

Noi operăm cu un creier dezvoltat în ultimii 200.000 de ani, iar nevoile noastre personale şi emoţionale au rămas cam la fel. Încă avem nevoie de prezenţa, energia şi atenţia personală a celorlalţi oameni. Doar că azi vorbim extrem de puţin faţă în faţă şi infinit mai mult prin intermediul aplicaţiilor web, iar când ajungem iar faţă în faţă suntem stingheri şi nu ştim despre ce şi cum să ne conectăm şi să comunicăm.

Un studiu din 2023 arăta ca 93% dintre români petrec cel puţin o oră pe zi în social media, iar 21% dintre aceştia stau chiar mai mult de 4 ore! 

Ce dificultăţi avem atunci când comunicăm pe reţelele de socializare?

1. Lipsa de comunicare nonverbală atunci când comunicăm prin mesaje text. Comunicarea online elimină componente precum limbajul trupului sau tonul vocii, ceea ce poate duce la interpretări greşite, mai ales atunci când răspundem prin comentarii la o postare. Cu imagini atent alese şi prelucrate excesiv creăm o falsă imagine despre viaţa noastră şi de aici pot să apară alte neînţelegeri şi chiar unii pot manipula uşor percepţia celorlalţi, în funcţie de propriile obiective. 

2. Riscul de ambiguitate. Mesajele scrise sau postările pot fi interpretate diferit de către diverse persoane, având un potenţial mai mare de a crea confuzie sau conflict. Pentru că nu ştim exact cine este „interlocutorul” nostru, ceea ce spunem pe reţelele de socializare va fi interpretat extrem de diferit de cineva care are valori şi convingeri opuse cu ale noastre...  

3. Anonimatul şi trolarea. Anonimitatea pe internet încurajează uneori comportamente agresive sau deranjante, ceea ce poate deteriora relaţiile şi provoca stări de stres. Din spatele unui ecran, fiecare poate să spună orice îi trece prin cap, fără teama de consecinţe şi fără sentimentele de jenă sau ruşine pe care le-ar avea într-o interacţiune faţă în faţă. Agresivitatea în comentariile din social media este la cote alarmanete şi uneori pline de „ştiri false”, ca să nu zic opinii nefondate prezentate ca adevăruri absolute. 

4. Supraexpunerea şi confidenţialitatea. Uneori, comunicarea pe reţelele de socializare poate expune prea multe detalii personale, ceea ce ridică probleme de intimitate şi securitate. Dacă nu suntem atenţi la ceea ce spunem şi arătăm pe reţelele de socializare, riscăm să avem diferite probleme. De exemplu, o poză cu o persoană dezbrăcată şi beată pe plajă are şanse reale de a anula şansa ca aceasta să fie promovată la locul de muncă sau imagini din casa cuiva pot atrage hoţii. 

Avem nevoie de responsabilitate şi respect atunci când comunicăm şi asta este valabil indiferent de canalele de comunicare. 

Spun frecvent în cursurile mele de comunicare că noi am învăţat doar să vorbim! Prea puţini ştim să comunicăm eficient şi asertiv. Iar dacă faţă în faţă avem dificultăţi să ne facem ascultaţi şi înţeleşi, în mediul online suntem şi mai deficitari.

Una din cauze este lipsa de contact fizic. Comunicarea online nu oferă posibilitatea de a simţi prezenţa fizică a celuilalt sau de a interpreta semnale subtile precum contactul vizual sau gesturile, iar asta înseamnă că vreo 90% din comunicare lipseşte. De aici interpretarea eronată şi comenariile pe lângă subiect devin elemente de stres şi conflicte.

În plus, comunicarea online se poate desfăşura într-un mod asincron, fără a necesita un răspuns imediat, spre deosebire de conversaţiile faţă în faţă, care sunt mai dinamice şi asta duce la o calitate mult mai slabă a relaţiilor şi a coerenţei mesajelor pe care le schimbăm cu ceilalţi.

Pe reţelele de socializare suntem expuşi la un volum mare de informaţii şi din surse multiple, care pot influenţa percepţiile noastre şi pot duce la filtrarea selectivă a mesajelor. Avem impresia că ştim o mulţime de lucruri dar în realitate nu înţelegem mai nimic. Căutăm doar să ne validăm propriile idei şi opinii, iar ceea ce nu coincide cu harta noastra mentală ne face să reacţionăm agresiv. 

Provocările comunicării pe reţelele de socializare sunt reale, dar recunoaşterea diferenţelor dintre comunicarea online şi cea faţă în faţă ne poate ajuta să navigăm mai eficient în mediul digital. Este important să fim conştienţi de impactul pe care acest tip de comunicare îl are asupra relaţiilor noastre şi să căutăm un echilibru sănătos între lumea virtuală şi cea reală.

Ca şi în cazul comunicării faţă în faţă, sugerez ca oricine 

să-şi susţină punctele de vede cu argumente, cu exemple sau studii relevante pentru a-şi întări poziţia. Contează alegerea cuvintelor simple şi uşor de înţeles, folosirea expresiilor pozitive şi un „ton” respectuos, ceea ce creşte şansa ca mesajele să fie văzute / citite / ascultate cu atenţie şi uşor de înţeles.