Ségolcne Royal l-a surclasat pe fostul premier, Laurent Fabius, obtinand 60% din voturile socialistilor. Principalul ei adversar va fi actualul ministru de interne, durul Nicolas Sarkozy. In SUA, este posibil sa asistam la un adevarat duel al femeilor, cu prilejul alegerilor prezidentiale din 2008. Chiar daca nu au fost anuntate candidaturile oficiale, exista sanse ca democrata Hillary Clinton sa lupte impotriva republicanei Condoleezza Rice. Situatia, in acest caz, ar fi cu atat mai interesanta, avand in vedere importanta functiei pentru care candideaza doua femei de culoare a pielii diferita.

Cum se explica acest lucru? In primul rand, trebuie spus ca fenomenul este in curs de amplificare si, cel putin deocamdata, putem vorbi doar de o tendinta, nu si de o confirmare. In al doilea rand, ar fi bine sa ne gandim la aceasta ca la un fapt a carui intelegere deplina va veni mai tarziu. Cateva aspecte interesante pot fi remarcate insa de pe acum.

Tendinta de a alege femei in cea mai importanta functie se manifesta in unele dintre statele-lider ale Occidentului. Toata lumea stie ca America (SUA) este cea mai mare putere a lumii, iar Franta si Germania sunt statele etalon ale Uniunii Europene. Se poate deci afirma ca aceasta tendinta are legatura cu modificari de substanta ale perceptiei puterii politice la nivel global. Feministele ar putea vedea in asta o victorie peste ani a propagandei lor. Nu stiu daca este asa, mai ales ca feminismul este in prezent intr-un recul aproape dramatic. S-ar putea ca nu atat feminista, cat femeia pur si simplu sa aiba de castigat de pe urma acestei schimbari a sexului puterii. Barbatii traditionalisti si ingrijorati ne-ar putea avertiza asupra aducerii matriarhatului din epoca primitiva direct in postmodernitate. Nu putem anticipa, desi profetii razboiului dintre sexe au inceput deja sa apara (vezi, de pilda, Michel Houellebecq, "Particule elementare").

Stim din istorie ca femeile au fost dintotdeauna adversare ale razboiului. "Make love, not war" se putea vedea scris adesea chiar pe sanii expusi ai hipiotelor din anii ‘60. Nu stiu daca Angela Merkel sau Ségolcne Royal  au fost hipioate in tinerete. S-ar putea, insa, ca alegerea lor in cele mai inalte functii ale celor mai importante state ale lumii sa aiba legatura cu sloganul mai sus amintit.

Arthur Suciu este analist politic In cadrul Institutului PRO