Reformarea sistemului de pensii a fost intarziata pentru ca autoritatile s-au temut ca sistemul public de pensii se va dezechilibra prin introducerea pensiilor ocupationale si a celor private.

Reforma sistemului de pensii este un proiect care ne priveste - direct sau indirect - pe toti. Pe baza unor studii finantate de organisme internationale s-a ajuns la concluzia ca noul sistem de pensii ar trebui sa aiba trei "piloni", in fapt trei sisteme de asigurari distincte, diferentiate dupa modul de finantare: sistemul public de pensii, sistemul pensiilor ocupationale si sistemul de pensii private. 

Din pacate, punerea in practica a acestei optiuni strategice de reformare a sistemului de pensii a fost intarziata de considerente politice, justificate prin insuficienta resurselor financiare pentru finantarea sistemului public de pensii. Dezechilibrul existent intre numarul de pensionari si cel al salariatilor care sustin prin contributii fondul de pensii s-a adancit in ultimii ani, fapt care a facut ca decizia aparitiei celorlalti "piloni" ai sistemului de pensii sa fie si mai dificila. Iata de ce, dupa mai bine de 4 ani de la data aprobarii Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale (primul pilon), au fost aprobate legile care reglementeaza schemele facultative de pensii ocupationale (pilonul II) si fondurile de pensii administrate privat (pilonul III). 

Din punct de vedere practic, al doilea pilon - schemele facultative de pensii ocupationale pare sa fie un mare esec. Astfel, sumele deductibile care pot fi alocate pentru aceste scheme sunt de doar 200 de euro pe an. In plus, salariatii institutiilor publice sunt exclusi din aceste scheme, ca si salariatii la societati care au datorii la stat, indiferent de nivelul sau cauzele acestor datorii. Nu este lipsit de importanta faptul ca aceste scheme sunt intr-o buna masura sub controlul sindicatelor.

Luand in considerare aceste aspecte, este putin probabil ca schemele facultative de pensii ocupationale sa constituie o optiune atractiva pentru salariati si angajatori. Ceea ce este insa sigur este ca autoritatile s-au asigurat ca aceste scheme de pensii ocupationale nu vor afecta veniturile fondului public de pensii.  Recent aprobata, Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat va intra in vigoare peste aproximativ un an si jumatate, la 1 iulie 2006. Este de fapt o varianta mai "prudenta" a Ordonantei de urgenta nr. 230/2000, abrogata de Ordonanta de urgenta nr. 295/2000, care ar fi permis infiintarea fondurilor private de pensii inca din anul 2001. Potrivit acestei legi, numarul persoanelor care sunt asigurate in mod obligatoriu la fondurile private de pensii este mult mai mic fata de anul 2001.

Intr-adevar, daca fondurile de pensii private si-ar fi inceput activitatea in anul 2001 generatiile cele mai numeroase (cei nascuti in perioada 1965-1970) ar fi fost asigurate obligatoriu la fondurile private de pensii. Desi aceasta ar fi insemnat mai putini bani la sistemul public de pensii, resursele financiare interne de capital ar fi crescut in mod substantial, cu consecinte usor de banuit pentru cresterea economica. Fireste, pentru aceste persoane ramane valabila optiunea voluntara la fondurile private de pensii, dar cati vor fi informati despre aceasta optiune? 

Contributiile la fondurile private de pensii vor face parte din contributia individuala de asigurari sociale, reprezentand initial 2% din baza de calcul, urmand sa creasca cu 0,5% pe an pana la 6%. Asadar, din contributia actuala de 9,5%, 2% vor merge la fondurile private de pensii si 7,5% vor merge la fondurile sistemului public de pensii. Peste 8 ani, nivelul contributiei la fondurile private de pensii va ajunge la 6%, in timp ce contributia la fondul public de pensii va scadea la 3,5%, evident daca contributia individuala de asigurari sociale va ramane la nivelul de 9,5%. Pentru comparatie, forma propusa initial avea in vedere contributii egale ale angajatului si angajatorului de 5% pentru fondurile private (universale) de pensii, in total 10% din cele 30% ale contributiei de asigurari sociale. 

In concluzie, intarzierea reformei sistemului de pensii se datoreaza, in principal, faptului ca autoritatile nu au gasit solutii pentru echilibrarea bugetului sistemului public de pensii, care se presupunea ca va fi afectat negativ de introducerea celorlalti piloni ai sistemului de pensii. Aceasta amanare ar putea fi extrem de periculoasa social deoarece oamenii care vor iesi la pensie peste cativa ani nu vor fi la fel de "toleranti" cu nivelul scazut al pensiilor publice asa cum sunt actualii pensionari. Nu mai este insa un secret ca adevarata cauza a deficitului sistemului de pensii consta in nivelul foarte ridicat al contributiilor sociale, nivel care determina un numar foarte mare de persoane sa nu contribuie la fondul public de pensii. In aceste conditii, promisiunea introducerii asa-numitei "pensii sociale" pentru cei care nu au contribuit la fondurile de pensii nu poate decat sa incurajeze munca la negru.  

Emil Duca este consultant fiscal, doctor in Economie. Pe langa activitatea publicistica la Ziarul Financiar, Emil Duca este autorul lucrarii in format electronic "Noua legislatie fiscala. Editia 1".