Cum ar putea fi eliminata supraimpozitarea veniturilor din munca: cota unica de impozitare sa includa si contributiile sociale

Este deja acceptata ideea ca sistemul fiscal actual trebuie reformat, in ciuda diferentelor de opinie asupra modului de realizare a reformei. In acest context, se poate observa ca exista doua aspecte ale fiscalitatii care sunt tratate cu superficialitate in programele electorale: supraimpozitarea muncii si arieratele. Daca in cazul arieratelor exista o solutie - amnistia fiscala - ale carei implicatii (morale) au potential exploziv pentru alegatori, solutiile propuse pentru eliminarea supraimpozitarii muncii nu par a fi suficient de eficiente. 

Politica reducerii treptate a impunerii promovata de social-democrati nu a determinat o reducere a muncii la negru (sau gri), ceea ce a determinat un deficit cronic al bugetului asigurarilor sociale. Pe de alta parte, nici cota unica de impunere nu prezinta o prea mare atractivitate pentru cei mai multi dintre salariati (acestia o vor respinge, fara nici o indoiala, daca nu vor avea un beneficiu material, direct si imediat).

Orice schema de reducere a impozitarii fortei de munca trebuie sa ia in considerare faptul ca supraimpozitarea muncii provine din multitudinea de contributii sociale pe care le platesc persoanele salariate si angajatorii acestora. De asemenea, este evident ca sistemul de asigurari sociale este destinat (si util) in primul rand persoanelor care obtin venituri mici si medii, in cazul carora se inregistreaza incidenta cea mai mare a muncii la negru. 

Persoanele cu venituri mari au posibilitatea de a evita plata contributiilor sociale, pe care le considera un impozit in plus deoarece apeleaza arareori la serviciile publice finantate din contributiile platite. Practic, persoanele cu venituri mari prefera economisirea privata (pensii private, asigurari private de sanatate, investitii etc.).

Aceste situatii de fapt conduc la concluzia ca eliminarea supraimpozitarii veniturilor ar trebui sa aiba in vedere urmatoarele obiective:

- persoanele cu venituri mici si medii trebuie sa contribuie in primul rand la sistemele de asigurari sociale, sanatate si somaj si foarte putin sau deloc la bugetul de stat;

- persoanele cu venituri mari ar trebui sa contribuie in primul rand la bugetul de stat si mai putin (plafonat) la sistemele de asigurari sociale, somaj si sanatate;

- munca la negru poate fi combatuta mai usor daca nu este un fenomen de masa. Impozitarea redusa a salariilor mici duce la reducerea tentatiei de a utiliza munca la negru.

Pornind de la aceste obiective, poate fi utilizat un sistem de impozitare a veniturilor salariale ale persoanelor fizice cu o cota unica de 30% cu urmatoarele caracteristici (vezi si tabel):

a) Impozitare in doua transe de impunere:

- transa aplicabila veniturilor mici si medii - pana la trei salarii medii brute pe economie: 30% (17% contributii sociale si 13% impozit pe venit), cu mentinerea deducerilor personale actuale;
- transa aplicabila veniturilor mari: 30% (numai impozit pe venit).

b) Cota contributiilor platite de angajator va fi de 17%, care va merge la fondul de pensii, baza de impunere fiind plafonata la nivelul a trei salarii medii pe economie (eliminarea cotei de 3% la somaj si a contributiei angajatorului la asigurarile publice de sanatate de 7% este justificata de faptul ca aceste bugete inregistreaza excedent in 2004, desi marile companii de stat nu platesc aceste contributii).

c) Reducerea/eliminarea treptata a ajutoarelor sociale platite de la bugetul de stat si preluarea acestora prin sisteme de asigurari private cu caracter facultativ sau de catre angajatori, dupa caz.

Este evident ca schema de mai sus prezinta aceleasi avantaje pe care le propun programele electorale ale fortelor politice dominante din Romania: relaxare fiscala, stimularea (fiscala) a ocuparii fortei de munca, protectie sociala pentru persoanele cele mai expuse (pensionari), o cota de impunere echitabila - 30% - care permite pastrarea in buna masura a echilibrului bugetar.