Se vede că mulţi politicienii români au vorbit plini de înţelepciune despre situaţia din Grecia, dar n-au înţeles nimic. Ba nu, au înţeles ceva: că, pentru a câştiga alegerile, pot să copieze reţeta risipei din Grecia, pentru că de plătit va plăti, mai târziu, electoratul păcălit. Din ploaia de pomeni care s-au dat în acest an (şi este abia începutul) aş vrea să mă opresc asupra celei mai nocive pe termen lung: pensiile.

Nu mai vorbesc despre pensiile speciale, aş vrea să ne uităm la situaţia întregului buget de pensii. Este o bombă cu ceas, ticăie. De când guvernul Boc şi-a rupt aripile în tentativa de a diminua pensiile, iar măsura luată ulterior, de a le impozita, a făcut praf electoratul PDL, politicienii români pur şi simplu nu mai au curaj să recunoască faptul că este nevoie de o reformă rapidă. Nu vreau să vin acum şi să susţin că am o soluţie miraculoasă, doresc să prezint nişte date şi să arăt că nu ne putem preface că această problemă nu există.

În primele două luni ale acestui an, deficitul bugetului de pensii publice s-a ridicat la  3,56 miliarde de lei, fiind cu peste un miliard de lei mai mare decât în primele două luni ale anului trecut, când acesta se situa la doar 2,3 miliarde de lei. Dacă extrapolăm aceste date, o să ajungem la un deficit de peste 21 de miliarde de lei în 2015. Acest calcul nu ia în considerare impactul pensiilor pentru militari şi pentru alte categorii, pentru că guvernul Ponta ţine în secret aceste informaţii.

De luni întregi, buletinele INS arată că sporul populaţiei României este negativ: numărul deceselor îl depăşeşte pe cel al naşterilor. Raportul dintre numărul de contributori şi nu­mărul de pensionari este subunitar în România, fiind al doilea cel mai nefavorabil din Uniunea Europeană, după Danemarca (în ţara noastră sunt circa 5,4 milioane de pensionari la 4,4 milioane de angajaţi).

Migraţia spre statele europene care şi-au deschis piaţa muncii şi pentru români continuă. Un articol dintr-o publicaţie economică arăta că, în 2060, România ar putea ajunge la o populaţie de numai 16 milioane, în care ponderea celor cu vârsta de peste 60 de ani să fie “copleşitoare”. Contribuţiile nu ar mai acoperi nici jumătate din cheltuielile cu pensiile, iar statul român ar trebui să se împrumute masiv. Veniturile persoanelor de vârsta  treia vor scade: am citit un scenariu care prevede că pensia medie va ajunge la numai 24% din salariul mediu, la orizontul anului 2040.

Repet, nu am soluţii miraculoase, dar probabil că politicienii vor trebui să le spună alegătorilor o serie de lucruri neplăcute. În prezent, vârsta de pensionare la bărbaţi este de 65 de ani, iar la femei, 60 de ani. Vârstele de pensionare se vor egala abia în 2030. Teamă îmi este că, pe termen lung, România va trebui să se pregătească de creşterea vârstei de pensionare. Polonia, de exemplu, a ridicat vârsta de pensionare la 67 de ani, din 2020 pentru bărbaţi şi din 2040 pentru femei.

În plus, Guvernul ar trebui să fie mult mai preocupat să crească rata de angajare. România este pe unul din ultimele locuri din UE (65,7% rata de angajare în România a persoanelor cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani, faţă de 69,2%, media europeană), probabil datorită fenomenului muncii la negru.

Dar, cel mai important lucru, cred că societetea ar trebui să se adapteze fenomenului îmbătrânirii şi să caute oportunităţi, prin „stimularea prelungirii vieţii active”, adică încurajarea oamenilor în vârstă să lucreze. Un studiu din 2015 al Băncii Mondiale susţinea inclusiv posibilitatea introducerii unor stimuli fiscali pentru companiile care angajează persoane peste 50-55 de ani.

România are deja o populaţie îmbătrânită, sărăcită şi controlată politic de PSD. Trebuie, putem, să-i scoatem din această capcană politică, căutând activ soluţii şi oportunităţi pentru cei de vârsta a treia. Cel mai mare risc nu este fenomenul îmbătrânirii, ci inexistenţa unei voinţe politice de a ne adapta situaţiei.

Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.