Sigur că este un domeniu cu provocări şi plin de dinamism, însă nu a fost ocolit de problemele cauzate de criza financiară. Anii 2009 - 2010 au reprezentat o perioadă dificilă pentru companiile de transport şi logistică, totuşi benefică atât pentru piaţă în sine, dar mai ales pentru beneficiari.

Dacă înainte de criză eforturile firmelor din domeniu de a-şi creşte veniturile nu erau foarte mari şi nici nu erau bazate pe anumite criterii de management sau performanţă, de altfel noţiuni necunoscute pentru multe dintre ele, situaţia s-a schimbat radical după primii ani de criză. Acum, pentru a-şi menţine competitivitatea, firmele din domeniu trebuie să integreze decizii bazate pe eficienţă, productivitate, flexibilitate sau inovaţie. De ce? Pentru că a crescut tendinţa de specializare a firmelor de transport, odată cu cerinţa obligatorie din partea clienţilor pentru un nivel ridicat de calitate în serviciile prestate, măsurat în contracte prin KPI (Key Performance Indicators, %) şi un sistem de bonus malus prin care eşti bonusat dacă depăşeşti targetul de performanţă sau, în caz contrar, eşti penalizat.

Indicatorii de performanţă se referă cel mai adesea la livrările on time (OTD – On Time Delivery), numărul de daune în timpul transportului sau numărul de comenzi pregătite corect. În general se consideră Normal Level între 99% şi 100%, Danger Area (Corrective Action required) între 97% şi 99% şi Low Level sub 97%. Penalizarea se face cu diferenţa până la 100% din factura pentru transport.

Însă criteriile de performanţă (KPI) sunt doar o parte din scoring-ul calculat de clienţi pentru a valida ca furnizor o companie de transport. Preţul este desigur cel mai important, însă nu este singurul criteriu de selecţie mai sunt: experienţa similară în industria în care activează clientul, situaţia financiară, vechimea flotei, dovada trainingurilor pentru şoferi, nivelul de echipare a depozitelor. Sunt clienţi care, de exemplu, limitează cheltuielile de transport la maximum x% din cifra de afaceri a partenerului de transport.

Mai mult, se fac audituri din partea clienţilor în cadrul licitaţiilor. Sunt industrii cu cerinţe extrem de stricte, de exemplu farma sau automotive, unde eventualele erori ale operatorului logistic pot duce la probleme grave în cadrul lanţului de aprovizionare: întreruperea liniilor de producţie în uzinele producătoare de autoturisme, medicamentele transportate necorespunzător pot fi dăunătoare pentru sănătatea oamenilor şi pot crea o imagine negativă a companiei importatoare sau distribuitoare şi, implicit, pierderi financiare şi consecinţe legale.

Iată ce schimbări majore trebuie să ia în considerare firmele de transport pentru a putea deveni competitive şi a fi selectate în calitate de furnizori de servicii logistice. Cum vor reuşi să dobândească un avantaj competitiv? Ce transformări organizaţionale, ce teorii manageriale au nevoie să introducă în analiza businessului pentru a câştiga cotă de piaţă, reputaţie constantă şi stabilitate?

Iată şi răspunsurile: în primul rând trebuie să pornim de la o Strategie, care la rândul ei se bazează pe premisele că viitorul nu mai poate fi prevăzut cu suficientă acurateţe şi că beneficiile pe termen lung nu sunt mai importante decât cele pe termen scurt. Însă Strategia trebuie să se conţină originalitate, consistenţă, să ia în considerare riscurile şi să fie flexibilă la schimbările imprevizibile ale mediului extern. De asemenea, are nevoie să ia în considerare interesele, nu întotdeauna convergente, ale stakeholderilor, un alt element de noutate prezent în piaţa de transport datorită creşterii nevoilor de finanţare, de asociere, de fuziune. Fie că vorbim de owneri, fie că vorbim de fonduri de investiţii, creditori, furnizori – clienţi (exemplu decalajul termenelor de plată şi provocările implicite ale cash-flow-ului) sau de manageri.

Implementarea cu succes a unei strategii eficiente trebuie obligatoriu să conţină trei elemente: unicitate (ce nu are competiţia), competenţă (ce nu poate competiţia) şi preferabilitate (ce poţi face mai bine decât competiţia). Toate acestea vor determina alegerea surselor sau deciziilor de poziţionare care pot duce la avantaj competitiv: focus spre profitabilitate, cotă de piaţă, superioritate tehnică (camioane de ultimă generaţie, echipamente moderne pentru depozite), inovaţie (augmented reality în logistică) sau poate o strategie low cost. Analiza mediului extern este iarăşi extrem de utilă având în vedere instabilitatea lui.

Folosirea PEST-ului (Politic, Economic, Social, Tehnologic) nu ne va feri de suprize, dar cel puţin ne obligă să le evaluăm şi controlăm riscul: de exemplu fluctuaţia cursului valutar are un impact direct şi semnificativ în marjele de profit ale importatorilor din China, creşterea accizelor combustibilului în condiţiile în care ponderea lui în totalul costurilor transportatorilor este de peste 40%, impozitarea diurnelor cu efect imediat în creşterea tarifelor de transport, aspecte legate de protejarea mediului şi impunerea unor norme antipoluante ce necesită investiţii suplimentare în echiparea camioanelor.

O strategie competitivă va lua în considerare şi decizii de make or buy. Avem nevoie de flota proprie sau subcontractăm? În distribuţie, de exemplu are mai mult sens în baza unor volume garantate să foloseşti flota proprie. În depozitare, majoritatea operatorilor logistici externalizează şi închiriază spaţiile.

De asemenea, un audit intern este obligatoriu când stabilim o strategie. În urma acestuia putem afla răspunsuri la mai multe întrebări, ca: de ce cumpără clienţii de la noi, de ce cumpără clienţii de la competiţie, ce resurse au competitorii şi noi nu le avem, care sunt ”drive-urile“ pentru profit şi multe altele. Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în calcul analizele financiare: Return on Capital Employed, Net Cash Flow, analiză Break Even...

În concluzie, piaţa de transport şi logistică este într-o continuă evoluţie nu numai din punctul de vedere al numărului de firme sau al cifrei de afaceri, dar mai ales din punctul de vedere al trecerii de la un tip de management primar la unul de tip transformaţional, bazat pe concepte noi, dezvoltate prin viziune, risk management, change management, introducerea analizelor financiare în planurile de dezvoltare, concentrare spre motivarea şi dezvoltarea angajaţilor, toate acestea integrate într-o strategie consistentă, sustenabilă şi validă.

Iar motto-ul definitoriu al celei mai bune strategii este: ”Fă ceva complet diferit“!