Insa "craniul" n-a mai avut rabdare. In vreme ce articolul se indrepta spre tipar, Valeriu Stoica organiza o conferinta de presa, intens mediatizata, in care explica in detaliu taman proiectul de care pomeneam in aceasta pagina inca de la inceputul lunii decembrie, cu toate avantajele sale evidente pentru toate partidele implicate.

Si sunt. Mai interesante, insa, decat avantajele evidente sunt dezavantajele, trecute mult prea repede cu vederea. Haideti sa presupunem, de dragul argumentatiei, ca PNL, PD si PNTCD, plus alte cateva partide mai mititele, gen AP sau URR, fuzioneaza cu success, in timp record, sub denumirea de Partid Popular, acceptat ca atare in Parlamentul European. Am avea atunci mult asteptata forta de dreapta, autentica, solid reprezentata, a carei absenta a deplans-o multa lume, in frunte cu suprasemnatul. S-ar elibera, in schimb, nepermis de mult culoarul de stanga, pe care PSD se va trezi, peste noapte, drept singurul competitor. PSD ar fi, in sfarsit, certificat drept singurul partid social-democrat din Romania si sustinut ca atare de catre socialistii europeni, la ora actuala principalii adversari ai popularilor in Parlamentul European, cu 200 de fotolii.

Ca miza e extrem de mare o demonstreaza, pe de o parte, semnalele transmise de catre oficialii europeni noii puteri de la Bucuresti. Socialistii europeni au intors-o ca la Ploiesti: dupa ce simpatia se redirectionase dinspre PD spre PSD, oamenii s-au gandit ca n-ar fi rau sa revina la dragostea dintai, cata vreme Basescu e presedinte, iar amenintarea transferului de parlamentari catre populari pluteste in aer. Ca Basescu a inteles mesajul, o dovedeste incercarea de temporizare, timida, ce-i drept, a procesului de unificare, pentru a mai vedea cum bat vanturile. Pentru a avea un cuvant de spus in Parlamentul European, la aceasta ora nu exista practic decat aceste doua optiuni: socialistii si popularii (cu cele 80 de fotolii parlamentare, liberal-democratii se afla pe scena europeana in postura udemeristilor pe scena nationala). Or, daca liberalii nu-si pot permite in ruptul capului trecerea in barca european-socialista, democratii lui Basescu mai pot medita o vreme si la aceasta varianta. Avantaj la negocieri - democratii.

Ca PSD a inteles, la randul sau, mesajul, o dovedesc incercarile (esuate) de reforma in directia crearii unui partid autentic social-democrat. Pentru ca, la aceasta ora, dupa cum pertinent (si degeaba) remarca Ioan Rus, "degeaba ne declaram partid de stanga, daca pe noi nu ne voteaza tinerii, traditional de stanga, muncitorii din marile orase, intelectualii, si ei traditional de stanga, etc.". Lasand la o parte faptul ca traditia la care facea referire Rus e una occidentala, diagnosticul se cuvine remarcat - PSD nu e, in ciuda titulaturii si a acceptarii in Internationala Socialista, social-democrat. Reforma interna ii intereseaza, insa, mai putin atat pe Iliescu, cat si pe Nastase, cata vreme crearea Partidului Popular ii va lasa singuri pe partea stanga a esichierului politic. Vor, nu vor, socialistii europeni vor fi nevoiti sa bea agheasma pesedista.

Toata lumea "buna" a politicii va fi, asadar, satisfacuta. Mai putin noi, romanii. Votantii de rand. Care am prefera sa avem alternative viabile si sanatoase la guvernare. Numai cine nu a facut armata nu stie cat de disperanta poate fi monotonia alternantei intre fasole si cartofi, cu varza pe post de UDMR sau PRM, pentru echilibru. Ba chiar si fasolea sau cartofii pot fi mancaruri gustoase, cu o conditie: sa fie gatite bine - ceea ce la stanga, dupa cum se arata lucrurile, nu e cazul.

ituatia, insa, nu e inca batuta in cuie, din cel putin trei motive. Primul ar fi cel mentionat deja anterior - ispitirea pedistilor de catre socialistii europeni, o varianta pe care unii lideri din PD incep sa o ia din ce in ce mai serios in consideratie. E mai tentant sa mananci o placinta de unul singur, decat sa imparti una, ceva mai mare, cu amicii. Al doilea motiv are legatura cu spectrul alegerilor anticipate. Nu poti suprapune alegerile anticipate, procesului de fuziune PNL-PD sub umbrela populara, decat asumandu-ti un risc imens. Debusolat de combinatia fasole cu inghetata de ciocolata, electoratul s-ar putea intoarce spre traditionala, chiar daca acra, ciorba de burta cu mititei. In fine, dar nu in cele din urma, mai trebuie luat in calcul si "factorul Ciuhandu".

Scriam saptamana trecuta ca ar fi interesant de aflat ce gandeste Ciuhandu. Intre timp am aflat ca pe Ciuhandu insusi l-ar fi interesat ca propunatorii proiectului sa afle ce gandeste inainte de a-l da publicitatii. Iar dupa graba cu care PNTCD, AP si URR s-au apucat de (re)unificare, imi imaginez ca socoteala de-acasa a lui Stoica va avea de furca pana a se potrivi cu socoteala din targ a taranistilor. Scheletul a iesit din dulap. Acum, are si craniu. Mai trebuie sa invete, insa, cum sa danseze.