"Daca tu crezi ca poti sau daca tu crezi ca nu poti, ai dreptate", spunea Henry Ford in urma cu atat de multi ani incat nici nu mai conteaza ca a spus-o el sau nu. Imi place sa imi amintesc fraza asta cand stau fata in fata cu oameni care se considera subevaluati in Romania si imi argumenteaza cum nu reusesc sa plece de aici, desi si-ar dori asta foarte mult. Nu ii dezamagesc atunci cand discut cu ei. Nu le spun ca au ramas in Romania pentru ca poate nu sunt destul de competenti. Nu le spun nici ca au ramas aici pentru ca de fapt nu aveau chef sa munceasca din greu. Sa porneasca de jos. Sa transpire.

Statistica nu stie sa imi spuna exact cati romani mai traiesc acum in Romania. Acte romanesti mai au un pic peste 20 de milioane, dar datele arata ca maximum 18 milioane mai sunt aici. Suntem inca destul de multi si da, celor mai multi nu le place in Romania. Va rog sa ma contraziceti daca nu am dreptate.

Cu toate acestea, sunt destul de multi si cei carora le place. Celor care au considerat ca, asa cum spunea Liliana Solomon (fostul CEO local al Vodafone), in Romania se intampla lucruri, ai loc sa cresti si sa te dezvolti, sa demonstrezi ca esti in stare. Mai mult de atat, aici e distractiv: traim intr-o tara care s-a transformat de la a fi complet pesimista la definitiv optimista si de curand a luat-o de la capat.

De aceea cred acum ca ultimii 20 de ani traiti in Romania vor semana destul de mult cu urmatorii 20 de ani. Desigur, multe lucruri s-au schimbat si se vor mai schimba, dar in esenta va fi la fel. Nu ca e comod sa stii cum arata planul? Pe de alta parte, nu stau cei mai multi oameni in relatii care nu le plac, in joburi care nu le plac, in tari care nu le plac? Doar pentru ca e caldut si cunosc cum merge treaba?

Ce daca stim ca Romania e datoare pana peste cap si ne va fi cel putin la fel de greu sa trecem de urmatoarea decada cum ne-a fost sa trecem de anii '90? Conteaza ca am trecut, ca fiecare a facut-o in felul lui, mergand inainte doar pentru el, poate fara a plati taxele, poate facand lucruri la limita legalitatii, cei mai multi fara a se implica. Exact ca intr-o casnicie in care, cumva, fiecare il insala pe celalalt, dar nimeni nu are curaj sa discute cu cartile pe masa. De aceea am ajuns in 2010 sa fim mai datori decat am fost vreodata.

2010 nu a fost usor: TVA a ajuns sa fie un sfert din pretul-a-orice, au fost taiate salariile, nu au fost bani de medicamente, tara s-a dezorganizat din ce in ce mai mult. Dar noi ce am facut? Cumva nu am mai mancat copios din cauza ca rosiile erau prea scumpe? Nu am mai mers la petreceri din cauza ca ne-au fost taiate salariile si nu am avut bani sa ne luam un costum nou? Sa fim seriosi. Ne-am "descurcat" - cum ne place noua sa spunem. Nu am vazut niciun cetatean de rand sau CEO de companie sa se duca la Guvern la inceputul anului si sa intrebe: ok, ce ar trebui sa facem noi, ca oameni si firme, ca Romania sa nu se mai imprumute de la FMI? Ca si noi, Guvernul s-a descurcat.

Partea care imi displace mie cel mai mult in discutiile astea este ca stiu ca cei mai multi dintre cei care ar vrea sa plece vor ramane in Romania, se vor plange toata ziua, nu isi vor plati taxele, vor incalca regulile si vor fi totusi multumiti. Cei care au avut curaj sa plece au plecat. Dupa multi dintre ei imi pare rau, erau oameni determinati, pe care Vestul i-a disciplinat.

De aceea as vrea sa stiu cati dintre cei care au ramas sunt multumiti si vor cu adevarat sa traiasca in Romania. Doar pe romanii care vor sa traiasca in Romania ne putem baza. Ceilalti nu vor face decat sa ne puna bete in roate. Asa ca eu i-as ruga pe toti cei care la recensamant ar spune ca vor sa traiasca in alta tara sa plece chiar acum. Macar sa incerce. Daca le va iesi, bine, le doresc sa fie fericiti in Canada, Noua Zeelanda, Danemarca sau oriunde in alta parte. Daca nu le va reusi, as vrea sa dea un test de redobandire a cetateniei pentru a se intoarce. Pentru ca, intre timp, in Romania nu vor vrea sa traiasca doar chinezi sau cetateni ai unor popoare oropsite la ele acasa, ci si alti oameni, mai de la vest, satui de transformarile care vor avea loc in tara lor. Fiecare are dreptul la o sansa. Pentru a doua, ar trebui sa demonstreze ca merita.