Nu ştiu nimic, toată ziua stau pe Facebook, şcoala nu-i învaţă nimic, profesorii sunt depăşiţi şi atunci trebuie să investim banii noştri în pregătirea lor. De ce mai plătim taxe la stat?

Aici nu intră în discuţie vârfurile unei generaţii, care oricum sunt recrutate fie de companiile din afară, fie de multinaţionalele din România, ci media educaţională a unei generaţii, începând cu baza.

Degeaba avem bani, idei, proiecte, dacă nu avem cu cine să le executăm, dacă nu avem forţă de muncă, dacă nu avem project manageri etc.

Cu excepţia IT-ului, unde salariul mediu a ajuns la 1.200 de euro net, de patru ori mai mult decât salariul mediu pe economie, România încă nu poate să plătească pe medie salarii măcar ca minimul din Occident. Nu există suficientă productivitate, nu există suficientă organizare, nu există suficient business pentru a plăti aceste salarii.

Pe lângă IT-işti, care sunt numai 120.000 din cele 4,8 milioane de oameni care constituie forţa de muncă şi cu care ne mândrim cu toţii (este bine de amintit că 99% dintre programatori lucrează pentru comenzile de afară, nu pentru IP-ul lor – Intelectual Property –, ceea ce înseamnă de fapt că şi-au închiriat creierul la un preţ mai mare), România livrează şi foarte mulţi analfabeţi funcţional, adică tineri care nu ştiu să interpreteze un text, care nu înţeleg despre ce este vorba, ei fiind şi cel mai uşor de manipulat.

Acest analfabetism funcţional înseamnă pentru piaţa forţei de muncă că nu pot face operaţiuni mai complexe, cu valoare adăugată mai mare, care să ducă în final la o productivitate mai mare şi implicit la un salariu mai mare.

O treime din angajaţii din România sunt plătiţi la nivelul salariului minim, care înseamnă 350 de euro.

Oana Moraru de la Helikon, care a înfiinţat o şcoală în Călăraşi, susţine că România, conform statisticilor, are şcolile cu cel mai mic efect transformaţional din UE.

Degeaba România stă foarte bine cu inteligenţa copiilor ei, dacă, odată ce intră în şcoală, această inteligenţă este trasă înapoi de sistemul de învăţământ, dar şi de profesori.

Degeaba fac copiii acasă un lego, un joc extrem de complex, dacă şcoala nu le onorează ulterior abilitatea de viitori arhitecţi, ingineri sau oameni care vor gândi şi vor lucra în domeniul tehnologiei, spune Oana Moraru.

Daniela Vişoianu, de profesie avocat şi cea care conduce organizaţia Coaliţia pentru Educaţie, a venit cu o statistică extrem de interesantă: principala problemă a României în educaţie este că jumătate din bugetul alocat acestui domeniu se duce către învăţământul universitar, acolo unde ajung numai 100.000 de tineri. n Occident, numai 25% din bugetul pentru educaţie se duce în învăţământul universitar, cea mai mare parte a banilor fiind alocată pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal, acolo unde este cea mai mare nevoie de resurse. Nu toată lumea trebuie să aibă facultate, dar pregătirea celor care nu au ajuns acolo trebuie să fie mult mai ridicată.

România nu pierde în învăţământul universitar, unde găseşti profesori şi studenţi buni, ci în celelalte forme de învăţământ.

Dincolo de constatări şi statistici, Oana Moraru propune, în primul rând companiilor, să adopte un profesor, un învăţător sau chiar un educator şi să investească în educaţia lor, ca să îi aducă la zi cu schimbările din societate şi din lume.

După calculele ei, un training pe doi ani pentru un singur profesor poate ajunge să coste şi 8.000 de euro.

Oana Moraru spune că educaţia românească nu pregăteşte copiii pentru aptitudinile necesare pentru următorul deceniu, atunci când vor fi joburi şi meserii care acum nu există.

Primul skill necesar este legat de rezolvarea problemelor critice şi abilitatea minţii copiilor de a-şi aduna singuri informaţiile.

Pe locul doi este capacitatea copiilor de a colabora, de a lucra împreună; gândiţi-vă cât de individualist este poporul român.

Al treilea skill: capacitatea de a te comunica pe tine, a te cunoaşte pe tine, a vorbi despre tine cu voce tare.

Al patrulea skill: capacitatea de a inova, de a crea; cum putem avea produse româneşti cu valoare adăugată mare în orice domeniu dacă nu ar exista această capacitate de a crea? Această capacitate ar trebui cultivată în toate şcolile, nu în numai câteva laboratoare.

Pe locul cinci - abilitatea de a citi printre rânduri, adică de a colecta informaţii.

Al şaselea skill - competenţele IT şi tehnologice.

Inteligenţa emoţională – copiii îşi vor pune întrebarea care este sensul lor în lume, care este scopul lor, cine sunt eu şi ce fac.

Toate aceste aptitudini se văd în business şi se pot transforma în câştiguri sau în pierderi.

Până când companiile vor ajunge să adopte un profesor (pentru multe, 8.000 de euro nici nu se văd într-un buget), Parlamentul României discută legea zilierilor. Angajarea unui zilier este prelungită de la 90 de zile la 180 de zile (din motive fiscale – pe cartea de muncă un angajator are un cost total de 1.943 de lei la salariul minim pe economie, în timp ce pentru un zilier, la acelaşi salariu minim, costul este de 1.278 de lei, primind în mână acelaşi venit, de 1.125 de lei). Această lege va crea un monstru, respectiv o forţă de muncă plătită cu ziua, fără educaţie şi fără prea multă calificare.  Dacă ne ocupăm de zilieri, vom avea şi o economie de zilieri.