Înainte de a trece la un răspuns concret la întrebarea de mai sus propun să ne gândim la ce sunt banii şi care este valoarea acestora.

Banii nu înseamnă monede şi bancnote. Banii înseamnă orice sunt dispuşi să utilizeze oamenii pentru a reprezenta în mod sistematic valoarea altor lucruri cu scopul de a face schimb de bunuri şi servicii. Banii le permit oamenilor să compare rapid şi uşor un lucru cu altul şi să depoziteze comod bogăţia.

"Banii nu au nicio valoare inerentă structurii chimice a hârtiei, nefiind o realitate materială, ci un construct psihologic. De ce ar vrea cineva să-şi vândă un pământ fertil pe câteva sute de hârtii? Pentru că are încredere că cu acele sute de hârtii se poate duce la altcineva pentru a cumpăra altceva. Banii sunt cel mai universal şi mai eficient sistem de încredere mutuală care a fost inventat vreodată", scrie Yuval Noah Harari în cartea "Sapiens: Scurtă istorie a omenirii".

Mai departe autorul povesteşte că, iniţial, oamenii nu aveau acest gen de încredere în bani, aşa că moneda de schimb avea o valoare intrisecă - primii bani din istorie despre care se ştie a fost orzul sumerian. Apoi au apărut monedele de argint apoi cele de aur. Acestea au fost adoptate pentru că era mult mai uşor de transportat şi de utilizat astfel de bani decât orzul. Exista încredere în aceste monede pentru că erau emise de o entitate centrală, în cazul de faţă de un rege.

Astăzi monedele şi bancnotele fizice sunt o formă rară de bani. Suma totală de bani din lume este de circa 473 de trilioane de dolari, totuşi suma reprezentată de monede şi bancnote e mai mică de 47 de trilioane de dolari, potrivit cărşii The Ascent of Money, scrisă de Niall Ferguson.

Aşadar, peste 90% din banii din lume care apar în conturile noastre există doar pe servere. Drept urmare, majoritatea tranzacţiilor comerciale sunt realizate mutând date electronice dintr-un fişier de computer în altul, fără vreun schimb de bani fizici. 

Cine şi cum se stabileşte valoarea unui bitcoin? Pentru că bitcoin este un sistem descentralizat şi nu există nicio bancă sau autoritate care emite aceste monede, valoarea unuia este dată de comunitate, de utilizatorii bitcoin. „La fel ca şi în cazul aurului, costul bitcoinului este dat de producţie, stocare şi tranzacţionare, iar tranzacţionarea se traduce în cerere şi ofertă. Producţia costă mult”, explică Antonio Eram modul cum se stabileşte preţul monedei. Producţia în cazul de faţă este "minarea" care-i costă pe utilizatori foarte mult datorită consumului de energie electrică pe care computerele îl consumă în procesul de minare. 

La fiecare tranzacţie cu o criptomonedă se consumă la fel de multă energie ca în cazul unei locuinţe obişnuite, adică aproximativ 200 kWh, arată un raport realizat de olandezii de la ING.

Un alt element caracteristic al acestei monede virtuale este faptul că numărul lor este finit, motiv pentru care la un moment dat cererea ajunge să fie foarte mare, iar oferta mică, însemnând că preţul va creşte. Dar până la ce valoare poate ajunge? „În viitor un bitcoin ar putea ajunge la o valoare de 150.000 de dolari, dacă nu chiar 250.000 de dolari, dacă nu se găsesc toate monedele bitcoin pierdute. Dar asta doar în cazul în care o să înlocuiască FIAT-ul (monedele tradiţionale) la nivel global. Anul acesta ar putea ajunge la 20.000 de dolari şi ar putea să meargă spre 25.000 de dolari”, consideră Valentin Socaci, CEO-ul CryptoCoin.pro.

Ce se întâmplă după ce se termină minarea de bitcoin?

„Reţeaua nu va mai genera bitcoin, iar asta înseamnă că minerii vor câştiga din comisioanele de tranzacţii pe care le iau de la oameni. Comisionul se stabileşte pe baza cererii şi ofertei. Vrei acum? Plăteşti mai mult. Este o piaţă liberă, ce ţine de cerere şi ofertă, într-un mediu descentralizat”, explică Antonio Eram.

Despre bitcoin şi tehnologia blockchain poţi citi mai multe aici