La jumătatea lunii mai, Grecia a reuşit cu greu să plătească Fondului Monetar Internaţional o rată de 750 de milioane de euro, dintr-un fond de rezervă deţinut la instituţia financiară. Pentru restul lunii mai, membrii guvernului au găsit cu greu bani pentru acoperirea cheltuielilor. Pe 5 iunie însă, Grecia trebuie să plătească FMI 300 de milioane de euro, iar la nivelul întregii luni plăţile totalizează 1,6 miliarde de euro.

„În acel moment totul se va sfârşi“, a spus un oficial elen, sub protecţia anonimatului. Ministrul de interne Nikos Voutsis a avertizat la rândul său că Grecia nu va avea bani să plătească ratele către FMI, în lipsa unui acord până pe 5 iunie.

Ministrul de finanţe Yanis Varoufakis a încercat să tempereze temerile, el afirmând că până atunci se va ajunge la un acord cu creditorii internaţionali. În plus, Varoufakis a anunţat pe 26 mai o taxă suplimentară pe tranzacţii bancare şi impozitarea cu 15% a depozitelor bancare pe care cetăţenii greci le ascund în străinătate. Ministrul de finanţe atribuie impasul discuţiilor cu creditorii instituţionali insistenţei liderilor zonei euro şi FMI pentru mai multă austeritate. Blocajul negocierilor a dus la evaporarea lichidităţilor în Grecia, împingând economia în recesiune.

Retragerile masive de fonduri din bănci şi dificultăţile tot mai mari ale ţării de a respecta obligaţiile financiare au relansat temerile legate de capacitatea ţării de a rămâne în zona euro.

Într-o societate care s-a obişnuit de-a lungul multor decenii cu generozitatea guvernului, criza de lichidităţi are un impact distrugător. Universităţile, spitalele şi primăriile au dificultăţi să asigure serviciile de bază, iar serviciile de securitate, subfinanţate, pierd bătălia cu fluxul de imigranţi ilegali. De fapt, Grecia funcţionează deja ca un stat aflat în faliment. Apelul guvernului pentru conservarea de fonduri a fost făcut la nivel generalizat. Ambasadele şi consulatele, precum şi toate primăriile din ţară au fost obligate să pună toate fondurile disponibile la dispoziţia autorităţilor centrale. Spitalele şi şcolile au dispoziţii clare să nu facă niciun fel de angajări, în timp ce oficialii instituţiilor de securitate naţională se plâng că sunt presaţi să menţină misiunile aeriene şi maritime la un nivel minim, într-o perioadă în care migranţii din Africa şi Orientul Mijlociu se grăbesc către coastele Greciei. Chiar şi bancherii de investiţii, juriştii şi consultanţii care colaborează cu Ministerul de Finanţe au fost informaţi că cel puţin deocamdată activitatea lor este considerată pro bono.

De la obţinerea primului program de salvare, în 2010, Grecia a fost obligată să reducă cheltuielile cu 28 de miliarde de euro, o sumă semnificativă într-o economie de 179 de miliarde de euro. O doză echivalentă de austeritate aplicată în Statele Unite, de exemplu, ar însemna scăderi de 2.600 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor făcute de New York Times. În ultimele şase luni, finanţarea Greciei prin intermediul programului internaţional de susţinere, în valoare totală de 240 de miliarde de euro, a fost sistată din cauza dezacordului dintre guvernul de stânga condus de premierul Alexis Tsipras, liderii zonei euro şi FMI legat de măsurile de reformă necesare, statul elen fiind nevoit să restrângă şi mai mult cheltuielile.

Pentru o generaţie de politicieni care au considerat cheltuielile guvernamentale şi împrumuturile ca un drept naţional din naştere, ideea de a cheltui doar banii disponibili este de neconceput. Dar pentru alţi greci, care vor ca tradiţia de împărţire a favorurilor către cei cu relaţii bine-situate să ia sfârşit, ultimii ani de austeritate reprezintă o lecţie valoroasă.

„Nu mai există gratuităţi în această ţară. Partidele vechi nu au spus niciodată adevărul poporului. Acum trebuie să trăim din ceea ce producem“, a spus Kostas Bakoyannis, guvernatorul regiunii Greciei Centrale. Bakoyannis a efectuat un turneu prin 25 de primării pe care le coordonează şi a transmis acest mesaj bătrânilor din Teba, un oraş cu circa 36.000 de locuitori situat la aproximativ 150 de kilometri de Atena. Bakoyannis a fost ales în funcţie ca independent şi critică politicienii vechi şi noi, cu toate că el însuşi ale legături cu Partidul Noua Democraţie, de dreapta. Unul dintre bunicii săi, Constantinos Mitsotakis, a fost premier, iar mama sa, Dora, a fost ministru în diverse guverne.