Putini din afara Belgiei au auzit vreodata de KBC Bank. Dar dificultatile cu care se confrunta aceasta institutie cu sediul la Bruxelles releva dificultatile profunde ale Europei, care nu mai poate suporta multa vreme inrautatirea sanatatii institutiilor sale financiare. Din octombrie si pana luna aceasta, KBC Bank a fost nevoita sa apeleze la ajutor guvernamental de trei ori. In total, a primit 41,5 miliarde de dolari in finantari directe si garantii ca sa-si revina din dezastruoasele pariuri ipotecare pe care inginerii ei financiari si traderii le-au facut cand vremurile erau bune. Pentru o banca ale carei active erau de circa 425 de miliarde de dolari e o suma imensa, depasind suma cu care a fost salvata Royal Bank of Scotland.

KBC nu este singurul caz. Imprumuturile neperformante si portofoliile de obligatiuni ipotecare compromise inca afecteaza multe alte banci. Agentia de rating Moody’s, care recent a emis un avertisment cu privire la riscurile de credit a 30 de banci spaniole, este asteptata sa-si ajusteze perspectivele pentru sectorul bancar grecesc din cauza unei cresteri abrupte a volumului de credite neperformante. In Irlanda, Banca Anglo-Irlandeza, deja nationalizata, inca mai are portofoliul plin de imprumuturi riscante, ceea ce s-a dovedit o amenintare pentru ratingul de credit al tarii. Creditele neperformante ale bancilor rusesti sunt inca si mai ingrijoratoare, reprezentand circa 10% din total, pondere asteptata sa urce pana la 25% spre sfarsitul acestui an, ceea ce va forta bancile sa caute infuzii de capital a caror valoare s-ar putea ridica la 80 de miliarde de dolari. Mai departe, implozia economiei letone a strangulat si banca suedeza Swedbank, un important creditor al statelor baltice.

Scott Bugie, analist al bancilor europene la Standard & Poor’s, spune ca va fi nevoie de un “proces multianual” pentru ca aceste banci europene si altele ca ele sa-si imbunatateasca indicatorii financiari si sa revina pe pozitii contabile sanatoase. Dupa el, scaderea valorii contabile a activelor din cauza creditelor neperformante la cele 50 cele mai mari banci din Europa se va dubla anul viitor. Pierderile in crestere au inmultit apelurile pentru gasirea altor solutii, inclusiv pentru o abordare agresiva a UE in privinta sanatatii financiare a bancilor. Acum, autoritatile de reglementare dezbat daca sa impuna un “stress test” pentru banci la nivel de regiune, precum cele pe care Statele Unite le-au solicitat de la cele mai mari 19 banci americane. Dar propunerile europene au fost intampinate de unii critici cu o nedumerire vecina cu neincrederea. “Seamana cu o pictura de Magritte”, spune Kael Lannoo, director executiv al Centrului pentru Studii Politice Europene din Bruxelles, comparand abordarea Comisiei Europene cu suprarealismul artistului belgian.

“E vorba despre a treia banca a Belgiei”, spune el despre KBC, “si a primit ajutoare financiare de trei ori la rand, iar ei inca nu-si dau seama unde e problema”. KBC nu se incadreaza in tiparul clasic al bancii lacome de cat mai mult profit. Activitatea ei principala consta in deservirea corporatiilor belgiene si a investitorilor individuali. Dar cand boomul creditarii era la apogeu, o mica echipa de specialisti in investitii exotice a impins pariurile dincolo de posibilitatile reale ale bancii. Fie ca a fost vorba despre obligatiuni colateralizate cu randament inalt, de montaje financiare pentru imprumuturi destinate fondurilor speculative sau de cumpararea de polite de asigurari de viata si securitizarea lor, acesti bancheri din Londra si New York au cultivat o imagine de “totul e posibil” care contrasta cu politica afisata de conducerea bancii din Bruxelles.

Atat de dornici erau acesti oameni de la KBC sa vanda produse care le-ar fi adus comisioane frumoase, incat au ajuns sa promita si sa creada ca pot scoate riscul din ecuatie si pot oferi doar castiguri, ceea ce a atras destui investitori neexperimentati. Un grup de companii europene da in judecata acum banca, sustinand tocmai ca investitiile au fost prezentate ca fiind lipsite de riscuri. Luc Philips, director financiar si de risc la KBC, spune ca “deciziile luate de KBC FP erau pre-aprobate si examinate de comitete de analiza a pietei de la sediul central al KBC din Bruxelles”. Cat despre procese, purtatorul de cuvant Viviane Huybrecht spune ca banca va examina fiecare caz in parte. Sefii departamentului de produse financiare, Darren Carter si Thomas Korossy, au ajuns la KBC in 1999, cand banca a cumparat divizia specializata in produse financiare derivate de la fondul speculativ american D.E. Shaw.

Atmosfera era relaxata si predispusa la asumarea de riscuri. Angajatii veneau la sedinte in pantaloni scurti si daca o propunere nu indeplinea standardul minim de profitabilitate de 22% stabilit prin norma interna, era respinsa, spun fostii executivi. Investitorii furiosi sustin acum ca departamentul era de fapt nesupravegheat. Ei vorbesc despre neobisnuita practica a bancii de a combina functiile de director de risc si de director financiar, in contrast evident cu cele mai simple precepte de conducere a corporatiilor. Intr-un interviu, Carter a spus ca obligatiunile ipotecare ale bancii erau de cea mai buna calitate, asigurate de compania de profil MBIA. Cand piata de ipoteci s-a prabusit la sfarsitul lui 2007, KBC, care avea unul dintre cele mai mari portofolii de astfel de obligatiuni, raportat la capitalul bancii, s-a trezit aproape in insolventa. In octombrie 2008 si din nou in ianuarie anul acesta, KBC a primit ajutoare financiare din fonduri publice de sapte miliarde de euro.

Cand MBIA a spus in februarie ca nu poate rascumpara unele dintre cele mai riscante astfel de instrumente, KBC a devenit dintr-o data responsabila pentru inca o serie de obligatiuni ipotecare, in valoare de 14,5 miliarde de euro. In mai, Andre Bergen, directorul executiv, a apelat din nou la guvern, de aceasta data pentru un ajutor de 22,5 miliarde de euro. In saptamana dinaintea anuntarii aceste ultime infuzii de capital, Bergen, in varsta de 60 de ani, a fost dus de urgenta la spital pentru o operatie pe cord deschis. La 30 iunie, banca a anuntat ca va separa functiile de director financiar si de director de risc si a anuntat ca Bergen va renunta la functie pentru a se putea reface si va fi inlocuit de directorul interimar Jan Vanhevel. Alt executiv, Guido Sengers, si-a dat demisia din functia de director de operatiuni internationale, iar o serie de traderi si bancheri au parasit banca, drept rezultat al inevitabilei reduceri de activitate. Insa oamenii care au fost in spatele strategiei de tranzactii cu obligatiuni ipotecare raman in functie. Huybrecht sustine ca banca incearca sa lase trecutul in urma. Dar in doi ani si jumatate, daca investitiile facute vor fi convertite in actiuni KBC, guvernul belgian ar putea ajunge sa detina nu mai putin de 25% din banca.

© 2009 NEW YORK TIMES NEWS SERVICE

TRADUCEREA MIHAI MITRICA