Călită în războaie, cu o identitate culturală inconfundabilă, Sicilia este în faţa unei noi încercări a istoriei. În lipsa unui conflict militar major, criza financiară şi economică va defini fără doar şi poate acest început de secol. După ani de risipă, nepotism, clientelism şi corupţie, Sicilia este în pragul falimentului. Un articol recent al Der Spiegel vorbeşte extrem de dur despre Sicilia, extrapolând fără prea multe argumente clientelismul şi corupţia în caracteristici ale Italiei în ansamblu şi chiar ale statelor-problemă, din sudul zonei euro, în general. Există însă cifre, personaje şi situaţii care justifică anumite semne de întrebare şi care ar putea suna familiar şi în alte părţi.

UN ŞEF LA OPT PERSOANE

Regiunea semiautonomă Sicilia, cu aproximativ cinci milioane de locuitori, generează 5,5% din Produsul Intern Brut al Italiei şi este condusă de un guvernator, preşedinte al guvernului regional, care răspunde în faţa unui parlament cu 90 de membri.

Dincolo de salariile umflate pentru care nu fac mai nimic şi de faptul că aproape o treime dintre parlamentarii locali au dosare penale şi sunt ţinta a diverse acţiuni în justiţie sau sunt anchetaţi, Der Spiegel observă că principalele probleme ale Siciliei sunt nepotismul şi clientelismul. 144.000 de sicilieni - asistenţi medicali, consultanţi, salariaţi temporar - sunt plătiţi din bani publici, unul din opt fiind "şef".

Politicienii de pe insulă au dat dovadă de creativitate când vine vorba de servirea de locuri de muncă: Sicilia are aproape 27.000 de pădurari - mult mai mulţi decât plăteşte provincia canadiană British Columbia pentru a avea grijă de nesfârşitele-i păduri. Potrivit The Guardian, fiecare 239 de locuitori sunt deserviţi de câte un funcţionar public, faţă de unul la 2.500 în regiunea Lombardia, din nordul Italiei. Guvernanţii au creat locuri de muncă şi prin formarea unei armate de instructori: Sicilia are 7.000 de "traineri", dar numai 4% dintre cei instruiţi ajung să lucreze. Pe lângă veniturile generoase din timpul activităţii, cei mai descurcăreţi funcţionari publici reuşesc să se retragă cu pensii de invidiat. Spre exemplu, Felice Crosta, fost şef peste colectarea deşeurilor în regiune, primeşte de la stat o pensie de 500.000 de euro pe an.

PODURI FĂRĂ DRUM

Administraţia regională are la dispoziţie fonduri UE de 20 miliarde euro pentru proiecte de infrastructură şi dezvoltare. Sicilia a atras însă foarte puţini bani europeni, proiectele eligibile lipsind cu desăvârşire. Fondurile totuşi accesate au fost risipite. "Poduri de autostradă fără drumuri de acces şi baraje fără apă" sunt martorii tăcuţi ai nepăsării politicienilor, în timp ce mafia s-a îmbogăţit, notează revista germană.

Comisia Europeană cere Siciliei returnarea unor fonduri de 600 milioane euro cheltuite pe proiecte dubioase, precum campionate de golf sau renovarea unui bar. UE a deblocat, din 2007, fonduri nerambursabile de 7 miliarde euro destinare regiunii, însă autorităţile nu au reuşit să respecte condiţiile stricte în care trebuie cheltuiţi banii europeni şi au pierdut oportunitatea.

Mafia este acceptată, de facto, în Italia, acuză Der Spiegel, citând rapoartele cunoscutului ONG SOS Impresa. Cosa Nostra în Sicilia, Camorra în Napoli şi ëNdrangheta în Calabria generează o cifră de afaceri anuală de peste 100 miliarde euro, iar mafia italiană a realizat în 2011 un profit de 70 miliarde euro, estimează SOS Impresa, cifre de invidiat pentru orice companie italiană.

Mafia controlează porţiuni mari din sectorul colectării deşeurilor şi din industria transporturilor, din comerţul cu lapte şi brânzeturi, şi construieşte drumuri pe bani publici. Sistemul de licitaţii publice este părtaş la tot felul de fraude. Dar nimic nu se schimbă. Cei care câştigă un contract pentru construcţia unei secţiuni de autostradă pentru 100 milioane euro îl vând mai departe pentru 90 de milioane de euro, şi tot aşa. În final, se ajunge la realizarea lucrărilor pentru care statul a plătit 100 milioane euro cu investiţii de numai 10 milioane euro, iar calitatea rezultatului este proporţională. Este cazul autostrăzii A3 Salerno - Reggio Calabria, a cărei construcţie a început în 1962 şi a fost finalizată în 1974, "aproape fiecare kilometru fiind realizat de câte o altă firmă". La predarea lucrărilor, autorităţile au constatat că nu există bandă de urgenţă. 20 de ani mai târziu, în 1997, au început lucrările de renovare a drumului, cu termen de finalizare 2017 şi costuri de construcţie de 10 ori peste bugetul iniţial. Şi nimeni nu se revoltă şi nu există nici o urmă de consecinţe politice, observă Der Spiegel. Enrico Del Mercato, autorul volumului "La Zavorra" (Povara), care a tras semnalul de alarmă privind situaţia administraţiei din Sicilia, a remarcat impactul uriaş al clientelismului asupra tendinţelor de vot de pe insulă, mult mai puternic decât al Mafiei.

"Aproximativ 70% dintre voturile din Sicilia se reduc la clientelism. Doar 5% sunt influenţate de Mafie. Mafia nu este implicată în distribuţia locurilor de muncă în schimbul voturilor, dar este răspunzătoare pentru mentalitatea din spatele acestui obicei. Ideea că «acum depinzi de mine, continuă să mă votezi» este foarte mafiotă", comentează autorul, pentru The Guardian. Până acum, politicienii din Sicilia au fost lăsaţi în pace de Roma pentru că au garantat întotdeauna voturi la alegeri pentru partidele "de la centru", spune Maurizio Bernava, un lider sindical local.