HEINRICH HIESINGER, 52 ani, este director general al ThyssenKrupp de mai bine de un an. Ar fi de aşteptat ca, în această perioadă, ceilalţi membri ai conducerii să se fi familiarizat cu modul în care gândeşte acesta. Hiesinger reuşeşte, însă, să-i surprindă şi câteodată să-i şocheze chiar, scrie publicaţia germană Der Spiegel.

Recent, 250 de directori ThyssenKrupp s-au întâlnit la sediul companiei, în oraşul german Essen. Board-ul voia să discute cu aceştia modul în care poate fi depăşită cel mai bine actuala criză şi în ce direcţie se află viitorul.

În cadrul întâlnirii, Hiesinger a prezentat un grafic dominat de cuvintele "30 de procente", viziunea sa despre partea din afacerile companiei care trebuie să rămână în zona producţiei de oţel. Directorul general vrea să transforme ThyssenKrupp într-un conglomerat tehnologic în care să domine activităţi din alte domenii decât oţelul, precum lifturi, rafinării, nave, utilaje şi componente auto.

"În viitor, vom munci mai puţin şi vom gândi mai mult", a declarat Hiesinger în faţa sutelor de directori ai companiei. Mulţi dintre directorii ThyssenKrupp înţeleg că schimbarea anunţată de Hiesinger este necesară pentru supravieţuirea companiei. Dar la nivel emoţional, este mai greu de acceptat, scrie Der Spiegel. ThyssenKrupp trebuie să renunţe la producţia de oţel, cel puţin parţial, şi trebuie să facă acest lucru repede. Anul trecut, afacerile cu oţel au generat pierderi de 1,8 miliarde de euro, reprezentând o parte importantă a datoriilor de circa 6 miliarde de euro acumulate de companie.

Predecesorul lui Heisinger, Ekkehard Schulz, a construit două noi combinate de producţie a oţelului, unul în Brazilia şi un altul în SUA, în încercarea de a catapulta ThyssenKrupp la acelaşi nivel cu liderii industriei mondiale. Ulterior, aceasta s-a dovedit cea mai proastă investiţie din istoria recentă a companiei.

Managementul defectuos la mai multe niveluri a triplat costul proiectului, estimat iniţial la 3 miliarde de euro. Hiesinger nu a rămas cu altă opţiune decât să vândă cele două combinate în pierdere.

Ofertele iniţiale au variat între 3 miliarde de euro şi 5 miliarde de euro, însă vor trece mai multe luni înainte să fie definitivate tranzacţiile. O nouă complicaţie ar fi că fiecare dintre eventualii cumpărători vrea doar achiziţia unui singur combinat. Deoarece cele două facilităţi de producţie au fost proiectate să lucreze în tandem şi să se aprovizioneze reciproc, posibilii cumpărători va trebui să se înţeleagă întâi cum vor coopera în viitor.

Vânzarea diviziei de oţel inoxidabil către rivalul finlandez Outokumpu s-a dovedit, de asemenea, mai complicată decât se anticipa. Cele două companii au încheiat o înţelegere în ianuarie, dar ThyssenKrupp nu a încasat, încă, suma de 2,7 miliarde de euro din cauza unei plângeri antitrust depusă la Comisia Europeană.

ÎN NOU MOD DE A GÂNDI. Această situaţie îl lasă pe Hiesinger în faţa uneia dintre cele mai dificile misiuni din industria germană. Renunţarea la o mare parte din afacerile cu oţel nu este simplă. În acelaşi timp, ThyssenKrupp nu are suficiente resurse financiare pentru a cumpăra noi companii şi a se extinde în alte domenii.

Există o cauză clară în spatele acestor probleme: o corporaţie de miliarde de euro a fost condusă ca o companie de familie. Deciziile importante erau luate, de obicei, de numai trei persoane care se consultau reciproc: Berthold Beitz, 99 ani, reprezentant al Fundaţiei Krupp, cu o participaţie de peste 25% la companie; Gerhard Cromme, 69 ani, şeful consiliului de supraveghere, şi fostul director general Ekkehard Schulz, 71 de ani.