Spre comparaţie, un croitor din oraşul Bologna din Italia câştigă 1.500-2.500 de euro net pe lună, conform aceleiaşi surse.

Pe aceeaşi platformă Jooble apare, de asemenea, o serie mai largă de anunţuri de angajare la fabrici de textile din Germania. E vorba fie de muncitori necali­ficaţi pentru procesele de ambalare, fie de operatori bandă. Salariul net variază de la 1.600 la 1.800 de euro pe lună, în funcţie de orele lucrate.

Chiar dacă şi costul vieţii e mai mare în aceste ţări, un salariu la acest nivel poate reprezenta un factor major de atracţie pentru unii oameni, mai ales pentru cei care lucrează în acelaşi domeniu în România.

Industria textilă, de îmbrăcăminte şi încălţăminte a fost mulţi ani un pilon de bază al exporturilor româneşti, precum şi un angajator important.

Treptat însă, odată ce salariul din domeniu a rămas printre cele mai mici din economie ñ nu de puţine ori apropiat de minim -, oamenii au migrat. Unii au ales alte sectoare de activitate, în timp ce alţii au plecat peste hotare. La final de 2020, ultimul an pentru care există date publice relevante la nivel de industrie, în sectorul producţiei de îmbrăcăminte, încălţăminte şi textile din România lucrau 143.000 de oameni. Numărul lor era cu 170.000 mai mic decât în 2008.