Alexandru Dragoiu are 27 de ani si e pasionat de tehnologie. I se trage din perioada cand a locuit in Statele Unite, tara in care este stabilita intreaga sa familie. Cand s-a intors in Romania, a pornit o afacere despre care a auzit aproape oricare roman: E-Boda. Totul a pornit de la ideea de a deschide o firma de asamblat electronice care sa se vanda bine doar pe piata noastra.

Reteta e simpla. "Am inceput sa facem DVD playere E-Boda care sa citeasca si CD-urile cu filme pentru calculator si discurile piratate aduse din China, foarte populare in Romania, dar care puneau probleme aparatelor de firma", povesteste Alexandru Dragoiu, omul care a fondat in 2001 Rosal Electronics impreuna cu Silviu Prigoana si Alexandru Ilie. Cei mai multi cred ca omul de afaceri Silviu Prigoana ar fi actionarul principal al firmei care produce marca E-Boda. In realitate, ideea a fost a lui Dragoiu, de partea tehnica s-a ocupat Alexandru Ilie, iar Prigoana a venit cu banii. Astfel incat cei trei detin parti egale in companie. Aceasta este, pe scurt, istoria E-Boda, denumire care inseamna, intr-o traducere libera, "oda poporului chinez". Oda este justificata. Cele mai multe componente provin din Asia, mai precis din Taiwan.

De fapt, Alexandru Dragoiu nu a reinventat roata. Pe cand locuia in America a observat ca Apex, un producator obscur in aparenta concura serios Sony. Cei de la  Apex nu faceau decat sa-si adapteze produsele pietei americane atat prin caracteristici, cat si prin pret. Exact asta a facut si E-Boda aici. 

Pe langa faptul ca citesc filme de pe DVD-uri sau CD-uri cu filme si muzica in formate DivX sau MP3, DVD playerele E-Boda au si preturi mult mai mici decat produse ca Sony, Panasonic, Philips. In vreme ce un aparat E-Boda costa patru milioane de lei, un Philips cu performante similare se vinde cu sapte milioane de lei. Diferenta de pret se explica prin faptul ca Rosal Electronics asambleza aparatele in tara, platind taxe vamale mai mici pe componente, nu pe produsele finite.

Acum, toata lumea admite ca E-Boda s-a transformat dintr-un no-name intr-un brand. Cum s-a ajuns aici? Prin investitii in marketing si servicii de garantie. "Anul acesta vrem sa investim in promovare 10% din profit", explica Alexandru Dragoiu, director de vanzari la Rosal Electronics. Pentru a afla suma neta investita, se poate face un calcul foarte simplu: daca cifra de afaceri a companie este estimata, pentru anul 2005, la peste 5 milioane de euro (7 milioane de dolari), iar rata profitului va fi de 9%, obtinem o cifra de 50.000 de euro. 

Han Q, presedintele LG Romania, are o cu totul alta viziune despre piata. In varsta de 47 de ani, sud-coreeanul a venit in Romania in 2004 cu gandul sa largeasca cota de piata a LG. "In timpul liber imi place sa pescuiesc in lacurile din jurul Bucurestiului", marturiseste Han Q. El vrea sa aplice filosofia de pescar sarguincios si pe piata romaneasca de electronice si electrocasnice. 

Cresterea veniturilor va fi data, in opinia lui, atat de extinderea pietei, cat si de "pescuirea" unor procente din cota de piata a altora. Televizoarele, echipamentele audio-video, DVD playerele si dispozitivele de stocare vor aduce in conturile LG 25 de milioane de euro, conform estimarilor sud-coreanului. El spune ca veniturile totale ale LG Romania vor exploda in acest an de la 20 de milioane de euro la 50 de milioane de euro. "Noi avem o strategie pe termen lung. Doar marcile consacrate vor supravietui. Pe langa calitatea produselor, noi oferim asistenta clientului si dupa vanzarea propriu-zisa", spune Han Q, managerul care, atunci cand vorbeste despre afacerea pe care o conduce, prefera pronumele personal "noi", in locul formei de singular "eu" - lucru valabil si pentru succese, dar si pentru esecuri.

Dragoiu de la Rosal e de acord ca produsele no-name vor disparea, "insa E-Boda este deja o marca". El crede ca logica lui Han Q se aplica pentru electronicele comercializate sporadic in hipermarketuri. "Am vazut zeci de marci extrem de ieftine, care sunt prezente pe rafturi doar pe durata unei oferte speciale. Imi amintesc nume ca Sota sau Eurcolor care s-au vandut foarte bine dar, ulterior, au disparut", explica Dragoiu. 

Cu E-Boda e o alta poveste, spune el. "E-Boda nu a avut o filosofie pe termen scurt", intrucat compania este interesata de fiabilitatea produselor sale. Conform Rosal Electronics, doar 1% din produsele vandute se intorc la garantie, iar service-ul este rapid. Dupa ce a trecut de la afaceri in domeniul salubritatii la media si productie de DVD playere, Rosal a inceput de la sfarsitul anului trecut sa vanda si televizoare cu cristale lichide (LCD). Pe scurt, de la curatenia orasului a ajuns la high-tech.

La LCD-uri, lansate la sfarsitul anului trecut, s-a aplicat aceeasi reteta ca si in cazul DVD playerelor: preturi mici, obtinute prin asamblarea locala a componentelor importate din Asia. Un televizor cu ecranul de 76 cm (30 de inci) costa in decembrie 2004 o suta de milioane de lei, in vreme ce marcile consacrate erau de circa doua-trei ori mai scumpe.  Acum, toate preturile au scazut cu aproximativ 20% pe fondul reducerii pretului de cost, operate de furnizori. Principalii furnizori mondiali de materie prima, adica de "foi" mari de cristale lichide (dintr-o bucata se fac trei televizoare) sunt Sony, Samsung, LG, Philips, Sharp, Panasonic sau AU Optronic - furnizorul E-Boda. Reducerile pretului de cost vor continua pentru ca furnizorii, pe de o parte, sunt in mare concurenta. 

Pe de alta, investitiile in tehnologie sunt pe cale de a se amortiza pentru produsele deja infipte bine in piata. Asa ca, afirma Han Q, preturile LCD-urilor vor ajunge, peste cativa ani, la 40% din preturile actuale, ceea ce va duce la o explozie a vanzarilor.  Practica a demonstrat ca cele doua modele de business pot sa convietuiasca: atat producatorul local orientat catre o singura piata, cat si multinationala cu marca internationala. "Cred ca suntem mai flexibili decat un producator mare", spune Dragoiu de la Rosal Electronics. "Daca piata vrea altceva, ne adaptam din mers, lucru care nu este valabil pentru un producator gigant."

La capitolul marca, un producator local nu va putea sa ajunga la notorietatea unui Panasonic, Sony sau Philips. Multumita cercetarii, multinationalele scot pe piata "the next big thing", adica produse foarte scumpe, de ultima generatie. Desi inaccesibile pe termen scurt marii mase de consumatori, ele ridica valoarea brandului. Un exemplu recent: LG a lansat la Paris, la mijlocul lui aprilie, un televizor cu plasma de 180 cm care se va vinde pe piata romaneasca la pretul de 40.000 de euro. 

Cu toate ca intre cele doua modele de business este o diferenta ca de la cer la pamant, sunt si cateva similaritati. 

Prima ar fi ca atat produsele cu marci consacrate cat si cele cu marci mai putin notorii au in interior aceleasi componente, produse de asiatici. Pana la urma, si ambalajul face diferenta.