Povestea unui investitor străin pe tărâmul făgăduinţei aparente
Pelerinajul irlandezului Noel Tynan în business a început la Dublin, în Irlanda. A luat apoi urma banilor în Marbella, Spania, şi apoi în New York, Statele Unite. Călătoria l-a adus şi la Bucureşti, într-o ţară considerată acum cinci-şase ani tărâmul făgăduinţei pentru investitorii care voiau să facă bani de pe urma unui stat aflat cu câteva decenii în urma ţărilor vestice. După şapte ani de stat aici irlandezul a înţeles că planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din România.
"Am ales România întrucât cea mai mare parte a Europei era deja dezvoltată. Piaţa locală era cu 20 de ani în urma Irlandei", îşi aminteşte Noel Tynan despre România din 2005. Mai mult, în acea perioadă mai multe companii americane din IT veneau aici pentru a-şi deschide centre de servicii. "Era o dovadă că populaţia era bine educată. Am urmat exemplul lor", spune irlandezul de 52 de ani, care a trăit 11 ani în Statele Unite, la New York, şi în urmă cu şapte ani a venit să îşi încerce norocul în România. A investit aici 30 de milioane de euro, mizând pe domeniul imobiliar şi pe HoReCa. Avea deja experienţa afacerilor în ţări dezvoltate precum Irlanda, Spania sau SUA unde investise în jur de 70 de milioane de euro. Însă după ce criza l-a "amendat" cu câteva milioane de euro, Noel Tynan se gândeşte să se "dea la fund" câţiva ani, măcar cinci, până când se mai liniştesc apele.
L-a atras aici şi seria de asemănări dintre România şi ţara natală, unde deja avea investiţii în imobiliare şi HoReCa, domenii pe care le-a ales şi pe piaţa locală. "Am văzut potenţial şi am venit". În cei şapte ani petrecuţi în România a investit aici circa 30 de milioane de euro într-o clădire de birouri, într-un complex rezidenţial, în terenuri şi într-un bar în Centrul Vechi. Sumele investite au venit în cea mai mare parte de la bănci (20 de milioane de euro), iar restul din fonduri proprii, adică profituri ale investiţiilor anterioare. "În timpul Tigrului Celtic (denumire dată economiei irlandeze în perioada de boom - n.red.) erau mulţi bani disponibili în Irlanda", îşi aminteşte el.
Prima miză a lui Noel Tynan în România a fost clădirea în care îşi are şi astăzi sediul Alpha Bank. A plătit pentru ea în urmă cu şapte ani 14 milioane de euro. "La un an după, ni s-a oferit o sumă mai mare decât plătiserăm noi, dar nu am vrut să vindem", povesteşte el acum.
Această decizie o pune pe seama sângelui irlandez care îi leagă pe oameni de proprietăţile lor, o caracteristică specifică, de altfel, şi românilor. Uitându-se acum în urmă şi având totodată experienţa crizei, afaceristul irlandez spune că pentru preţul potrivit ar vinde orice. Criza, pe care recunoaşte că nu a prevăzut-o, l-a influenţat să se dea la o parte din faţa unor noi investiţii. Şi deşi este sigur că se va întoarce roata, aşa cum s-a întâmplat mereu în ultimii 100 de ani, spune că a pierdut prea mulţi bani pentru a face alte investiţii, cel puţin pentru moment.
Pe cei care au însă bani de cheltuit îi sfătuieşte să cumpere teren pentru că "acum e ieftin, dar cu siguranţă preţurile vor urca din nou". "Buy cheap, sell dear" ("Cumpără ieftin şi vinde scump") este o regulă de business pe care a preluat-o de la Donald Trump şi pe care o aplică sau încearcă să o aplice.În ciuda aşteptărilor care l-au făcut să investească în România, lucrurile nu au mers ca pe roate. Ba mai mult, Noel Tynan recunoaşte că a pierdut până acum 5 milioane de euro. "Acum, o serie din terenurile pe care le-am cumpărat mai pot fi vândute cu numai un sfert din preţul pe care l-am plătit eu."
După ce a cumpărat clădirea în care îşi are sediul Alpha Bank, irlandezul a construit 23 de case în zona lacului Străuleşti. Construit cu nouă milioane de euro, complexul Riviera a fost vândut în totalitate în circa doi ani. "Am vândut la un preţ mediu de 460.000 de euro pe casă". Un calcul simplu arată că dezvoltatorul a încasat peste 10,5 milioane de euro, astfel încât profitul a depăşuit 1,5 milioane de euro.
Ulterior, a cumpărat o serie de terenuri în Bucureşti pe care voia să construiască depozite logistice.
Achiziţia a fost făcută în 2009 când recesiunea bătea la uşă, motiv pentru care a păstrat terenurile, dar a renunţat să mai construiască. Acelaşi scenariu, în alt oraş: tot în aceeaşi perioadă a cumpărat şi un teren în Braşov unde voia să construiască un hotel de lux. Situaţia se repetă, pe tiparul planurilor cu depozite logistice: terenul este în continuare viran şi planurile pentru realizarea hotelului au picat. "Nu cred că mai este loc de hoteluri de lux în România. Mai mult, ele sunt primele lovite în criză."Ultima investiţie făcută în România a fost într-un bar în Centrul Istoric. Achiziţia din 2010 a The Gin Factory de pe Lipscani nu a fost doar ultima investiţie nu numai din România, ci în general.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro