La începutul anilor 2000, cea mai valoroasă companie din lume era General Electric, o companie de peste 100 de ani, mândria industriei americane, care la un moment dat ajungesese la o valoare bursieră de 200 de miliarde de dolari. General Electric era cea mai admirată companie americană, iar noile generaţii se băteau să lucreze pentru ea. Jack Welch, CEO-ul General Electric, era numit managerul secolului 22, iar agenda lui era făcută pe doi ani de zile înainte. Putea fi deranjat doar dacă îl căuta de urgenţă preşedintele SUA. La finalul lunii octombrie 2022, deci după 20 de ani, am citit în The Wall Street Journal, cel mai cunoscut ziar de business din America, dar şi din lume, că General Electric, de fapt Larry Culp, cel care conduce compania de trei ani, a scos la vânzare celebrul centru de training de la Crotenville. Crotenville Management Academy este, de fapt era, cel mai cunoscut centru de pregătire pentru managementul de top din America: cine trecea pe acolo avea şanse destul de mari să conducă apoi o mare companie. Pur şi simplu se stătea la coadă pentru a intra la cursurile de management ale acestei academii. Anii au trecut, iar General Electric a avut una dintre cele mai spectaculoase prăbuşiri din lumea corporatistă mondială, fiind în acest moment doar o ruină corporatistă. Din ceea ce era General Electric acum două decenii, de fapt de acum un secol, a mai rămas doar divizia GE Aerospace. Restul companiilor din grup au fost vândute la „fire sales” în ultimul deceniu, pentru a se plăti datoriile care fuseseră acumulate în anii ’90 şi 2000. Prin vânzarea centrului de la Crotenville, General Electric recunoaşte că a pierdut pariul cu viitorul, de fapt un pariu pierdut începând cu anii 2000, când era în plină glorie. Atunci, de undeva, din garaje, din birouri obscure, din internatele studenţeşti, răsăreau Apple, Google, Facebook, Amazon, Uber etc. O lume veche se prăbuşea treptat, iar alta ieşea la iveală. Prin prăbuşirea General Electric nu s-a prăbuşit deloc capitalismul american, el merge înainte fără probleme pentru că tot timpul există ceva, cineva care iese pe piaţă cu ceva nou. Prea puţini au înţeles modelul digital atunci când acesta a început să câştige teren şi prea puţină lume înţelege şi acum modelul de business când totul este oferit gratis la început, în schimbul a câteva minute sau ore pe zi din timpul şi din viaţa cuiva. Asta se vinde şi se cumpără în acest moment, pentru că timpul fiecăruia este limitat. El nu poate fi mai mult de 24 de ore pe zi, iar pentru ceea ce rămâne disponibil este o luptă crâncenă. Şi aici nu vorbim numai de lumea digitală, ci şi de lumea curentă. Când te duci la Starbucks, modelul oferit este cel de experienţă, iar cafeaua este pe locul doi. Este experienţa de a petrece minute şi ore într-un loc, fiind de fapt prizonierul acelui concept. Acest lucru se poate multiplica în multe alte situaţii. Fiţi siguri că şi acest model va cădea cândva, iar altcineva va ieşi cu un nou model de business pe piaţă, cu alte idei, cu un alt mod de a vedea şi a face lucrurile. Cine ar fi crezut că modelul de taxi, un model de mai bine de un secol, va fi aruncat în aer de Uber, care pur şi simplu a schimbat regulile jocului. Dar nu a schimbat numai modul de a merge cu un taxi, ci a introdus un nou model de angajare, de fapt a deschis piaţa către cei care nu erau taximetrişti, dar aveau disponibilitatea de a face nişte bani într-o oră sau în opt ore. În acest moment, lumea se întreabă unde este criza, pentru că nu mai vedem şomeri, aşa cum era modelul de dinainte. Dimpotrivă, companiile nu găsesc angajaţi, iar acest lucru nu este valabil numai în România, ci în primul rând în Statele Unite. Modelul Uber poate absorbi în orice moment o anumită forţă de muncă, care încearcă să facă nişte bani fie în timpul liber, fie în timpul programului, chiar când lucrează pentru altă companie. 

Dacă deschizi lumea economică, dacă deschizi lumea businessului, dacă barierele de intrare sunt reduse, în orice moment cineva va ieşi cu o idee nouă, care poate să aibă o şansă să revoluţioneze lumea. Dacă închizi economiile, dacă ridici bariere de protecţie în speranţa că aşa protejezi ceva, vei ajunge la General Electric, să-ţi vinzi activele şi centrul de pregătire, adică baza de management. Odată cu venirea acestor crize, din ce în ce mai multă lume se ridică împotriva globalizării, adică împotriva modelului care a adus prosperitate în ţările occidentale în ultimele decenii. Toată lumea vorbeşte despre deglobalizare, despre regionalizarea fluxurilor de business, despre bariere comerciale pentru a-şi proteja pieţele. Aşa a încercat să facă şi General Electric, dar a eşuat. Este foarte uşor ca la un moment dat să treci de la un anumit protecţionism economic şi de business la un protecţionism legat de mişcarea liberă a forţei de muncă şi a oamenilor.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)