O companie, 23 de ani, 15 roluri diferite, cinci ţări în care a locuit şi peste 50 de ţări de care a fost responsabilă în diferite momente şi funcţii. Aşa îşi defineşte Bianca Bourbon în cifre cariera conturată în cadrul The Coca-Cola Company, pentru care lucrează şi astăzi ca VP operations Asia-Pacific Group. Pentru noua funcţie executivul a luat un zbor doar dus cu direcţia Singapore, de unde îşi coordonează activitatea actuală. Este prima relocare în afara graniţelor Bătrânului Continent pe care îl cunoaşte foarte bine şi unde are gânduri să se întoarcă şi nu oriunde, ci chiar acasă, în România. Dar nu acum.

Am crescut în Bucureştiul anilor ’80-’90. Revoluţia m-a prins la începutul liceului, deci am avut timp să mă reorientez.” Aşa îşi începe Bianca Bourbon povestea. A ales să studieze Relaţii Economice Internaţionale pentru a avea o şansă să lucreze şi în afară ţării, aşa cum visau mulţi copii la acea vreme. Scenariul ideal ar fi fost să lucreze într-o ambasadă, însă acest scenariu nu s-a materializat.

„Puţin dezamăgită, am apelat la serviciiile unei agenţii de recrutare, care m-a ajutat să găsesc o poziţie temporară la Coca-Cola în România.” Era vorba de două săptămâni în care ea urma să înlocuiască pe cineva care era în vacanţă. Cele două săptămâni s-au transformat în 23 de ani, pentru că executivul român şi-a construit întreaga carieră în cadrul aceleiaşi companii.

„Am început în echipa de marketing din România şi am crescut, ajungând responsabilă pentru mai multe branduri, dar şi pentru ţări din jurul României.” După această perioadă din marketing, ea a schimbat funcţia, a trecut la general management şi a condus businessul The Coca-Cola Company din Europa Centrală şi apoi din Germania, Danemarca şi Finlanda.

„Anul trecut am decis să-mi îmbogăţesc experienţa în afara Europei şi am ajuns în Asia, responsabilă pentru operaţiunile Coca-Cola din grupul Asia Pacific. În numere, carieră mea ar fi: o companie, 23 de ani, 15 roluri diferite, cinci ţări în care am locuit, peste

50 de ţări de care am fost responsabilă, în diferite funcţii.”

Grupul Asia-Pacific are o contribuţie de 24% la vânzările companiei Coca-Cola. Conform raportului anual, în 2019 Asia-Pacific a adus venituri în valoare de 5,3 miliarde de dolari şi are aproximativ 2.900 de angajaţi, după cum spune chiar Bianca Bourbon.

Uitându-se în urmă la cariera sa şi la modul în care aceasta a dus-o în diferite colţuri de lume, ea afirmă că visul din facultate, care era să găsească un job care să-i ofere şi oportunităţi internaţionale, s-a împlinit.

„Lucrând într-o companie multinaţională, la un moment dat începi să primeşti oferte în afara ţării. În cazul meu, acest lucru s-a întâmplat de prin 2005.” La acel moment, motivaţia sa de a pleca era mult mai mică decât la început. Ajunsese într-un rol important pe plan local, businessul creştea de la o zi la alta, avea o echipă bine-conturată, cu care făcea „proiecte nebune şi foarte creative”.

„Pe partea personală, soţul meu avea şi el un job important într-o companie mare, deci nu puteam să prioritizez doar cariera mea. Plus că ne cumpărasem apartamentul nostru în Bucureşti, puteam să mergem în vacanţe oriunde în lume.” Pe scurt, era într-un comfort total, atât personal cât şi profesional, aşa că a refuzat propunerile iniţiale de roluri în afara ţării. A făcut pasul acesta „în afară” abia în 2009, conştientă că mutarea îi oferă mai multe posibilităţi în viitor şi mânată totuşi de curiozitatea de a vedea cum este să trăieşti în altă ţară.

SCURT CV Bianca Bourbon

♦  lucrează de 23 de ani pentru The Coca-Cola Company;

♦  momentan este VP operations Asia-Pacific Group, locuind în Singapore;

♦  anterior, de la Berlin, a fost franchise general manager pentru Germania, Danemarca şi Finlanda;

♦  prima plecare în afara ţării a fost în 2009 la Viena, când a devenit marketing director pentru Alpine & Adriatic business unit;

♦  primul său rol în companie a fost de marketing assistant pentru piaţa locală;

♦  a absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul ASE şi are un executive MBA la Harvard Business School.

„A contat foarte mult faptul că era aproape – la Viena, la 1 oră şi jumătate cu avionul -, plus faptul că era unul dintre oraşele mele preferate. După Viena a urmat Budapesta, apoi Berlin şi acum Singapore, iar perioadele de acomodare în fiecare oraş s-au scurtat cu fiecare mutare.”

În Singapore, una dintre cele mai dezvoltate ţări de pe glob, s-a mutat acum un an. Tot atunci a preluat şi funcţia de VP operations Asia-Pacific Group.

„Jobul meu sprijină funcţional ţările din Asia-Pacific să-şi livreze obiectivele de afaceri. Eu ajut fiecare ţară din grup să-şi dezvolte strategiile de afaceri şi planurile comerciale, creez soluţii comune pe care ei să le folosească pentru a-şi creşte veniturile, profitul, pentru a crea noi modele de afaceri şi pentru a dezvolta capabilităţile comerciale şi de leadership.”

O zi obişnuită de lucru - în condiţii normale - ar găsi-o călătorind din ţară în ţară, din magazin în magazin, lucrând cu colegii din echipele locale, cu partenerii îmbuteliatori şi cu clienţii pentru a înţelege nevoile locale şi a dezvolta noi soluţii.

În condiţiile acestui an, o zi obişnuită o găseşte în faţa laptopului – lucrând virtual cu aceiaşi oameni, găsind soluţii pentru a ajuta clienţii să aceseze produsele Coca-Cola şi în timp de pandemie.

Cum s-a văzut şi s-a resimţit pandemia din acel colţ de lume?

„Pandemia a început în Asia, aşa că discuţiile aici au debutat mult mai devreme. În plus, lumea avea experienţa pandemiilor anterioare, aşa că măştile erau deja o obişnuinţă şi autorităţile erau mult mai pregătite pentru situaţia de urgenţă care s-a creat.” Experienţele, crede ea, au fost diferite în fiecare ţară, în funcţie de nivelul de disciplină locală, de cultura statului, de felul în care oamenii trăiesc în aglomeraţiile urbane.

În Singapore, lucrurile au început foarte ok, doar cu câteva măsuri de distanţare socială. A urmat însă un val mare de cazuri importate, care au generat apoi o transmisie locală. Această situaţie a condus la impunerea unui lockdown, care ulterior a fost relaxat treptat. „Statisticile sunt însă impresionante – la un număr total de aproximativ 58.000 de cazuri, au fost doar 28 de decese. Da, testarea s-a făcut rapid, urmată de izolare sau tratament în spitale performante.” Plus că lumea respectă regulile în continuare şi, ca urmare, de două săptămâni (la final de noiembrie) nu există nici un caz de transmisie locală.

„Sigur, nu a fost plăcut faptul că n-am putut merge în vacanţă nicăieri în afară ţării, însă Singapore nu este cel mai rău loc din lume pentru a-ţi petrece timpul liber. În plus, sentimentul de siguranţă când vorbim despre virus este „priceless“ în acest moment.”

În acest context, se gândeşte Bianca Bourbon să se întoarcă în ţară? În vizită sau definitiv?

„Sigur că da. Întoarcerea acasă este întotdeauna o opţiune pe care o luăm în considerare atunci când ne hotărâm să ne mutăm într-o altă ţară. Nu m-aş întoarce acum, pentru că mai am mult de învăţat, de experimentat în alte zone din lume. În cazul în care m-aş întoarce, cred că toate opţiunile – antreprenor, investitor, manager – sunt încă pe masă.” În mod normal venea acasă în vizită cel puţin o dată pe an. Acum cu pandemia şi mutările, nu a mai fost de la sfârşitul anului lui 2018.

În toţi aceşti ani de când a plecat prima dată s-au schimbat multe, însă din nefericire mai mult la nivel estetic.

„M-aş fi aşteptat la mult mai multe schimbări, pe baza lucrurilor pe care le-am văzut în alte ţări.”

Sigur, observă de fiecare dată noi restaurante, magazine, câteva clădiri recente, pensiuni şi hoteluri cochete în zonele turistice. I-ar fi plăcut să vadă mai multe autostrăzi, un trafic mai civilizat, mai mult verde, mai multă curăţenie, reciclare şi un nivel mult mai mare de digitalizare în toate interacţiunile cu autorităţile.

Spre comparaţie, spune că traficul din Singapore este probabil unul din cele mai civilizate din întreaga lume. E greu de comparat cu România.

„În primul rând, infrastructura este impecabilă, ea fiind creată în paralel cu oraşul, aşa că străzile/autostrăzile sunt foarte bune, există parcări destule, dar şi un transport în comun excelent (nici nu prea ai nevoie de maşină personală). Iar lumea conduce foarte civilizat.” Numărul de maşini este limitat, costul unei maşini este foarte mare, iar costul transportului în comun (şi al ride-sharingului) este foarte mic.

„Sunt foarte fericită că am învăţat să conduc „pe partea cealaltă”, dar ţara este mică, şi nu prea faci drumuri mai mari de 30 de minute.”

Scena culinară este un alt plus pentru Singapore. Găseşti aproape toate bucătăriile din lume (din păcate nu şi cea românească), la o calitate excelentă. Specific pentru Singapore este conceptul de Hawker Centre – un loc în care găseşti mâncare locală, foarte ieftină, servită în condiţii igienice de excepţie (faţă de alte locuri asemănătoare din Asia).

Şi totuşi îi e dor de România, de familie, de prieteni, de mâncare, de locuri cu amintiri, de petreceri. La polul opus, nu îi e dor de aşteptat ore la coadă la ghişeu, de “vă mai trebuie o hârtie”, de 200 km în 4 ore, de “merge şi aşa”, de “asta nu e treaba mea”, de “declaraţiile online se depun la ghişeul 2”, de bagatul în faţă.

Astfel, în încheierea interviului, dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România ar spune o viziune pe termen lung care să nu se schimbe la fiecare patru ani, investiţii în câteva priorităţi precum infrastructură, turism şi agricultură, şi nu câte puţin pentru fiecare, şi un învăţământ pentru viitor.

„Ne trebuie o schimbare fundamentală a învăţământului care să-l aducă în acest secol, gata să pregătească oameni pentru viitor, atât academic, cât şi profesional.”

Schimbările sunt deci multe, mai ales văzute prin ochii unui expat care a trăit în diverse colţuri de lume.