Fost membru al Partidului Comunist Italian, politician de carieră şi fost ministru cu portofolii economice în cabinetele de centru-stânga din anii '90, Bersani s-a prezentat constant cu un discurs moderat, nici populist, nici eurosceptic, ci doar favorabil unei preocupări mai mari a guvernanţilor pentru pauperizarea provocată de măsurile de austeritate.

Un factor neaşteptat în campania electorală a fost anunţul retragerii Papei Benedict, care l-a afectat în special pe Silvio Berlusconi şi a sa Forza Italia, situată cu cca 4-5% în urma lui Bersani în varii sondaje. Planul fostului premier de a reveni în atenţia publicului graţie imperiului său audiovizual a fost evident sabotat de expunerea mediatică a evenimentelor de la Vatican, deşi e greu de măsurat impactul exact al acestei conjuncturi în rândurile electoratului.

Premierul demisionar Mario Monti, care a reuşit să amelioreze competitivitatea economiei printr-un program de tăieri de cheltuieli şi majorări de taxe care în schimb au afectat cererea internă, nu s-a impus cu noua sa platformă Opţiunea Civică, fiind văzut în continuare de italieni drept un exponent al marii finanţe internaţionale, lipsit şi de populismul triumfalist al lui Berlusconi, şi de atitudinea de stângă tradiţională promovată de Bersani, care a declarat la un miting electoral că dacă va fi ales, "la prima şedinţă de guvern va trebui să ne gândim la cei ce n-au ce mânca".

Sondajele arată că un număr neobişnuit de mare de alegători (27,7%) erau indecişi cu o săptămână înainte de alegeri. Comentatorii afirmă însă că o victorie la un scor strâns a democraţilor lui Bersani îi va împinge pe aceştia spre o coaliţie cu formaţiunea lui Monti, preferabilă de către ambele păţi unor imposibile coabitări cu Berlusconi sau cu Movimento 5 Stelle, partidul populist şi eurosceptic fondat de comedianul Beppe Grillo în semn de protest faţă de bătrânicioasa scenă politică italiană.

Ipoteza unei coaliţii care să-l excludă pe Berlusconi este singura agreată de pieţele financiare, care se tem mult mai puţin de declaraţiile stângiste ale lui Bersani (mai ales că acesta nu s-a arătat ostil faţă de Monti, ci dimpotrivă, a afirmat că este nevoie de un om echilibrat ca el pe scena politică) decât de nechibzuinţa economică a lui Berlusconi. Dintr-o perspectivă a pieţelor, o alianţă Bersani - Monti "ar fi cel mai favorabil rezultat al alegerilor. Dacă Berlusconi, în schimb, reuşeşte să se poziţioneze ca arbitru în schema puterii, percepţia de risc în privinţa Italiei va creşte cu siguranţă, cu impact negativ asupra întregii periferii a zonei euro", notează analiştii Lloyd's.