Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda nu sunt obligate din punct de vedere legal să ia parte la această distribuire, dar pot opta să facă acest lucru, iar Italia, Grecia şi Ungaria sunt excluse din motive lesne de înţeles.

Comisia vrea un al doilea val de distribuire, controversat, în baza unui mecanism obligatoriu, şi nu în baza unor angajamente voluntare ale statelor membre UE.

Abordarea voluntară a fost folosită pentru distribuirea a 40.000 de imigranţi, după ce guvernele statelor UE s-au opus unui program obligatoriu. Însă ele au eşuat chiar şi aşa, angajându-se să preia doar 32.256 de persoane din cele 40.000 propuse.

Iată cum propune Comisia acum distribuirea celor 120.000 de solicitanţi de azil pe state:

GERMANIA: 31.443 (potrivit angajamentului voluntar din iulie: 10.500).

FRANŢA: 24.031 (anterior, 6.752)

SPANIA: 14.931 (1.300)

POLONIA: 9.287 (1.100)

OLANDA: 9.287 (2.047)

ROMANIA: 4.646 (1.705)

BELGIA: 4.564 (1.364)

SUEDIA: 4.469 (1.369)

AUSTRIA: 3.640 (angajamentul anterior 0)

PORTUGALIA: 3.074 (1.309)

FINLANDA: 2.398 (792)

CEHIA: 2.978 (1.100)

BULGARIA: 1.600 (450)

SLOVACIA: 1.502 (100)

CROAŢIA: 1.064 (400)

LITUANIA: 780 (255)

SLOVENIA: 631 (230)

LETONIA: 526 (200)

LUXEMBURG: 440 (320)

ESTONIA: 373 (130)

CIPRU: 274 (173)

MALTA: 133 (60)