Creşterea atractivităţii partidelor populiste le-ar putea aduce unora dintre ele victorii electorale şi ar putea determina partidele principale să încheie alianţe la care altădată nu s-ar fi gândit. "Criza democraţiei" din Europa este o prăpastie între elite şi votanţi, susţine EIU. Ratele slabe de participare la vot şi scăderea accentuată a numărului de membri ai partidelor tradiţionale sunt factori cheie ai acestui fenomen, relatează BBC News Online.

Marea Britanie, unde vor avea loc alegeri în mai, este "în pragul unei potenţiale perioade prelungite de instabilitate politică", potrivit cercetătorilor. Ei susţin că există un risc mult mai mare decât de obicei ca alegerile să genereze un Guvern instabil - anticipând că populiştii din cadrul UKIP vor lua voturi atât de la conservatori, cât şi de la laburişti.

Dar provocarea politică imediată - şi măsura în care populismul se traduce în succesul la urne - este în Grecia, unde vor avea loc alegeri legislative anticipate la 25 ianuarie. Sondajele de opinie sugerează că partidul de stânga populist Syriza ar putea deveni principala forţă politică din ţară. Dacă se va întâmpla acest lucru şi partidul va reuşi să formeze un Guvern, atunci acest lucru va trimite unde de şoc în UE, iar situaţia respectivă va funcţiona ca un catalizator pentru schimbări politice şi în alte zone, susţine EIU.

"Alegerea unui Guvern Syriza va fi profund destabilizatoare, atât la nivel intern cât şi regional. Aproape sigur va determina o criză în relaţia dintre Grecia şi creditorii săi internaţionali, în timp ce ştergerea datoriei reprezintă unul dintre elementele de bază ale platformei sale politice", afirmă EIU. "Cu astfel de partide anti-sistem care câştigă teren rapid în numeroase alte ţări ce urmează să aibă alegeri în 2015, efectele contaminării de la situaţia din Grecia ar putea fi semnificative", adaugă EIU.

Alte exemple de alegeri europene cu potenţiale rezultate impredictibile citate de EIU sunt cele din Danemarca, Finlanda, Spania, Franţa, Suedia, Germania şi Irlanda. "Există un numitor comun în aceste ţări: ascensiunea partidelor populiste", afirmă EIU, adăugând că "sentimentul anti-sistem a crescut în zona euro (şi în restul UE) iar riscul problemelor politice şi al potenţialelor crize este mare".

Potrivit analizei EIU, partidele şi mişcările populiste - de stânga, de dreapta sau cu orientare nespecifică - se strecoară în spaţiul care s-a creat între partidele politice vechi şi baza lor socială tradiţională. Opoziţia faţă de guvernarea UE, imigraţie şi austeritate sunt teme cheie pentru multe dintre aceste partide.

Între timp, alături de ascensiunea mişcărilor populiste, a existat şi o intensificare a protestelor populare în multe părţi ale lumii în ultimii ani. EIU estimează că mişcări de protest semnificative au apărut în peste 90 de ţări în ultimii cinci ani, conduse în general de tineri educaţi din clasa de mijloc, care îi dispreţuiesc pe liderii lor politici şi care preferă Twitter sau alte reţele de socializare platformelor politice tradiţionale.

"Protestele populare s-au extins în ultimi ani în Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi America Latină. Alte regiuni precum Asia şi America de Nord au fost mai puţin susceptibile, deşi nu au scăpat în totalitate", afirmă EIU. "Cauzele protestelor au fost diferite - unele au fost ca răspuns la problemele economice, altele au fost o revoltă împotriva dictaturii; unele sunt expresia dorinţei populare de a-şi face auzită vocea de către elitele politice, altele exprimă aspiraţiile noii clase de mijloc în faţa unor pieţe emergente ce se dezvoltă rapid", adaugă EIU. Toate aceste evoluţii ridică întrebarea dacă ele reprezintă de fapt o ameninţare la adresa democraţiei sau dacă sunt dovada că aceasta este vie şi sănătoasă.