Cei doi au misiunea de a ghida economia SUA de la perioada cu crestere rapida si credite ieftine la cea cu dobanzi mai mari, piete fragile si un dolar in cadere. Henry M. Paulson Jr., directorul executiv de la Goldman Sachs si optiunea presedintelui Bush ca viitor secretar al Trezoreriei, este asteptat sa-si ia in primire functia intr-un moment cand pietele financiare globale sunt dintr-odata mai volatile si investitorii mai reticenti in fata riscului. Ben S. Bernanke, fostul profesor de economie de la Princeton care a devenit presedinte al Rezervei Federale pe 1 februarie, a incasat deja botezul focului cand Fed a trebuit sa decida cand anume sa opreasca cresterea ratelor dobanzilor de interventie.

Doar cu cateva saptamani in urma, unii analisti s-au plans ca lui Bernanke ii lipseste "barbatia" sau cel putin "fata" de luptator cu inflatia. Mai incoace, investitorii au fost ingrijorati de o ipoteza diferita: Bernanke ar putea fi prea dur si ar putea impinge ratele dobanzilor mai sus decat ar fi crezut ei, ceea ce poate incetini sau chiar inversa boom-ul de investitii din ultimii ani. Paulson a provocat speculatii in privinta dolarului chiar inainte sa plece de langa Bush cu prilejul anuntului nominalizarii sale, pe 30 mai. Paulson a cerut "masuri pentru a ne mentine avantajul competitiv in lume", o remarca anodina pe care unii investitori au interpretat-o totusi ca un indiciu pentru folosirea unui dolar mai slab pentru a face exporturile americane mai ieftine in alte tari.

"Acesti doi capitani sunt nevoiti sa navigheze in niste ape foarte agitate", spune Richard Yamarone, economist-sef la Argus Research. La prima vedere, punerea impreuna a lui Bernanke si Paulson pare ca o incercare de a recrea stralucita colaborare dintre Alan Greenspan si Robert E. Rubin din anii ‘90, cand economia si piata de capital au tasnit, ca si bugetul, de la deficit la surplus. Dar analistii spun ca atat Paulson, cat si Bernanke trebuie sa-si impuna propria credibilitate pe pietele financiare acum, cand economia este intr-o tranzitie majora. Pentru prima data in ultimii 20 de ani, inflatia e pe un trend crescator mai degraba decat pe unul descrescator. Preturile la energie raman la maxime istorice. Dobanzile de referinta pe termen lung - combustibil, cand sunt scazute, al pietei rezidentiale sunt acum in crestere. Intre timp, economia are de luptat cu deficite structurale care nu vor disparea fara schimbari majore in sistemul de taxe si cel de cheltuieli, si Fed-ul s-ar putea gasi in razboi cu administratia Bush daca deficitul bugetar ramane la nivel inalt.

Poate cel mai important, totusi, investitorii din toata lumea au devenit mai nelinistiti in privinta imenselor deficite comerciale ale SUA si a datoriei sale externe in expansiune. Asta impinge in jos valoarea dolarului, un trend care ar ajuta la reducerea dezechilibrelor comerciale, dar care, de asemenea, creste temerile cu privire la o prabusire si mai dureroasa a monedei americane. Mare parte din incertitudine vine de la o schimbare la Fed si la alte banci centrale. Dupa ce au tinut sus cresterea economica prin mentinerea dobanzii de interventie la niveluri mult sub cele normale, bancile centrale le trag acum de sub picioare scaunelul banilor ieftini. Bernanke a ajuns la Fed cand politica monetara era deja intr-un punct sensibil. Ridicand dobanzile de interventie pe termen scurt sub conducerea lui Greenspan timp de doi ani, oficialii Fed stiau ca se apropie de punctul in care trebuia sa se opreasca.

La sfarsitul lui aprilie, Bernanke a luat prin surprindere pietele chiar daca s-a zbatut sa explice ca Fed avea nevoie sa-si pastreze optiunile deschise prin fundamentarea deciziilor pe baza datelor economice care veneau din piata, decat sa mentina politica monetara pe pilot automat. Intr-o audiere in fata comitetului reunit al Congresului, Bernanke a facut valva spunand ca Fed s-ar putea opri din cresterea nivelului dobanzilor pentru a judeca impactul cresterilor anterioare.

Ce i-a surprins pe investitorii in certificate a fost adaugirea lui Bernanke: anume ca Fed ar putea sa faca o pauza chiar daca "riscurile obiectivelor sale nu sunt pe de-a-ntregul echilibrate" - insemnand ca ar putea sa ia piciorul de pe franele monetare, cel putin pentru o perioada, chiar daca s-ar vedea semne de crestere a riscurilor inflationiste. Expertii au inceput sa-l acuze pe Bernanke ca e ezitant. "Am zis, in gluma, ca domnul Bernanke trebuie sa-si recapete barbatia monetara", le-a spus recent Larry Kudlow, economist si gazda de talk-show, telespectatorilor sai de pe CNBC. "Le facea tuturor pe plac. Acum trebuie sa revina asupra mesajului."

Barry Ritholtz, consultant, a mers mai departe si l-a numit pe Bernanke "Neville Chamberlain-ul luptatorilor inflationisti". "Am impresia ca domnul Bernanke facea toanele pietei de capital", a spus Ritholtz intr-un interviu. "Nu trebuie sa iasa acum si sa-si arate barbatia si tupeul. Trebuie doar sa navigheze printr-un moment riscant in economie si trebuie sa navigheze fara greseala."

La doua zile dupa ce a anuntat perspectiva unei pauze, Bernanke a accentuat confuzia, exprimandu-si frustrarea de a nu fi fost inteles in timpul unei conversatii private cu Maria Bartiromo, corespondent al CNBC. Comentariile sale au alimentat o noua runda de tranzactii febrile pe 29 aprilie. Bernanke le-a spus mai tarziu legiuitorilor din comitetul senatorial pentru banci ca remarcele sale fata de Bartimoro fusesera "o greseala de judecata" si ca pe viitor va comunica numai prin intermediul canalelor formale.

In ciuda drumului dificil, primele luni ale lui Bernanke au fost mult mai linistite decat cele de la venirea lui Greenspan in august 1987. Investitorii, convinsi ca Greenspan nu avea abilitatile de luptator cu inflatia ale predecesorului Paul A. Volcker, au impins repede in sus dobanzile de interventie pe termen lung la certificatele de trezorerie.

Randamentele pentru certificatele de trezorerie cu scadenta la zece ani au sarit de la 8,8% la peste 10% in timpul primelor doua luni ale lui Greenspan ca presedinte al Fed. Piata de capital, impovarata de incertitudini, a cazut cu 22,6% pe 19 octombrie 1987. Dimpotriva, dobanzile la certificatele de trezorerie pe zece ani au crescut modest de cand Bernanke si-a luat in primire postul, de la 4,5% la aproape 5%.

Indicatorii cruciali ai asteptarilor inflationiste, diferenta de pret intre certificatele de trezorerie obisnuite si cele securizate impotriva inflatiei, nu sunt mai mari decat atunci cand Bernanke a venit in functie. Edward McKelvey, economist la Goldman Sachs, spune ca mesajul lui Bernanke a fost clar. "El trimite un mesaj chiar consistent care spune ca vom evalua cum sunt afectate proiectiile pentru viitor de datele de pana acum", spune McKelvey.

"Asta e joaca de copii comparativ cu ce a avut de facut Greenspan in primele doua sau trei luni ale mandatului sau". Paulson ar putea ajunge el insusi in bataia focului. Ca secretar al Trezoreriei, Paulson va avea autoritate asupra politicilor guvernamentale in privinta ratelor de schimb si a valorii dolarului. E de asteptat ca Paulson sa continue politica predecesorului sau, John W. Snow, de sprijinire a unui dolar puternic, dar insistand ca valoarea sa sa fie data de fortele pietei.

In practica, administratia s-a multumit sa lase dolarul sa alunece in jos ca valoare in ultimii doi ani, un trend care face exporturile americane mai ieftine si importurile mai scumpe. Snow nu a trebuit sa se lupte cu vreun accident major al monedei, dar Paulson s-ar putea sa nu mai fie atat de norocos. "Sunt putine certitudini", spune Lou Crandall, economist-sef la Wrighston ICAP. "Merge printr-un peisaj in care dolarul e perceput cam de toata lumea ca fiind intr-o zona de risc."