Daniel David, noul ministru al educaţiei, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, şi-a început mandatul fără mari proiecte de ţară, dar cu o abordare care arată atenţia sa la ceea ce se întâmplă în ţară. „Copiii români se află acum în două Românii, una mai rurală şi una mai urbană, cu performanţe educaţionale extrem de diverse, în defavoarea mediului rural, ceea ce le poate afecta succesul în viaţă”, notează Daniel David într-un angajament pe care l-a publicat pe blogul personal.

Familiile elevilor din marile oraşe „se mută” ca să-şi înscrie copiii la cele mai bune şcoli, cu cei mai buni profesori, plătesc mii de euro pentru meditaţii pentru cele mai bune rezultate la Evaluarea Naţională şi la BAC. Şcolile bune de la oraş se luptă în medii de zece, în timp ce în urbanul mic sau în zonele rurale rezultatele sunt net inferioare. Şi toate se întâmplă în „România educată”, proiectul generaţiilor viitoare, fundamentul pe care să putem construi România următorilor 100 de ani”. Aşa scrie şi azi în descrierea programului platformă cu care preşedintele Klaus Iohannis ne-a convins pe mulţi dintre noi să credem că îi pasă de educaţia generaţiilor care vin. Doar e profesor, era normal să fie prioritatea lui. Dar n-a fost. A fost un copy-paste precum multe dintre tezele de doctorat ale celor care cred că doctoratul furat îi face oameni. Şi mai grav a fost că nu s-a ales nimic de acest proiect, că nu se vede niciun rezultat în şcoală, acolo unde este nevoie de rezultate. Mai este timp. Ambiţiile proiectului sunt până în 2030. 

Câţi elevi se pierd până atunci? Câţi copii continuă să nu aibă nicio şansă doar pentru că s-au născut la sat sau într-un oraş mic? ÎI pasă cuiva?

În iunie 2023, într-un articol publicat după evaluarea naţională, cu rezultate proaste în ţară, întrebam dacă îşi asumă cineva eşecul unor generaţii întregi de copii care la 14-15 ani primesc RESPINS din partea unui sistem care nu le-a pregătit nimic în schimb: vocaţional, meserii. NIMIC. Articolul aici.

“Copiii din mediul rural trebuie să aibă acces la studii superioare, ca o cale majoră spre succesul social…copiii din mediul rural trebuie să se întâlnească cu ceilalţi copii şi cei mai buni profesori şi cele mai atractive resurse educaţionale, chiar şi online”, mai spune Daniel David.

Dar dincolo de ceea ce spune, rămâne un alt angajament pe care noul ministru al educaţiei şi l-a asumat la început de mandat: „Aştept ca de la anul să mă întâlnesc, prin vizite directe, cu copiii şi oamenii acestei zone, astfel încât să pot afla mai multe informaţii despre nevoile şi aşteptările lor”.

De 35 de ani, clasa politică a fost interesată de vizitele în şcoli la început de an şcolar, pentru poza oficială şi pentru discursul despre propriile realizări şi despre importanţa educaţiei pentru orice om politic de la primar de comună la preşedinte.

Realitatea arată în toţi aceşti ani că sunt încă şcoli în care elevii au toalete în curte, sunt şcoli în care copiii şi profesorii îngheaţă de frig iarna, sunt şcoli în marile oraşe în care elevii învaţă în trei schimburi cu ore ciuntite şi fără pauze, cu materie predată pe repede înainte.

Dar poza de început de an arată mereu senzaţional.

Educaţia din România are nevoie însă de mai puţine poze şi mai multă implicare reală, în folosul comunităţilor şI al copiilor.

Cum să faci politici coerente în educaţie sau oriunde de fapt dacă nu cobori să vezi ce se întâmplă în mod real pe stradă?

„Uneori, din astfel de întâlniri, apar şi aşteptări la care nici nu ne gândim în prezent”, spune Daniel David care arată că „România tradiţională trebuie susţinută major pe linia educaţiei, astfel încât copiii să se poată forma adecvat acolo unde se află, dar să le dăm şi şansa de mobilitate rural-urban atunci când o doresc”.

Mai e o speranţă?