Zona euro a continuat pentru al şaselea trimestru consecutiv recesiunea (-0,2%, totuşi mai bine decât minusul de 0,6% din T4 2012), în timp ce pentru UE este primul trimestru de recesiune (-0,1%, după o scădere de 0,5% în T4 2012).

Între statele care au raportat datele pentru primul trimestru, Cehia, Spania, Franţa, Italia, Cipru, Olanda, Portugalia şi Finlanda sunt în recesiune, Austria a înregistrat stagnare, iar Belgia, Bulgaria, Germania, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovacia şi Marea Britanie (0,3%) au consemnat creştere economică. Nicio economie comunitară însă n-a reuşit să atingă o creştere relevantă, adică mai mare de 1%, cu excepţia Lituaniei (1,3%) şi a Letoniei (1,2%).

E greu de spus, în aceste condiţii, ce măsuri de stimulare a economiei ar putea decide Consiliul European din 22 mai, ţinând cont că pentru moment nu există niciun plan anunţat spre dezbatere, în afara îndemnurilor obişnuite la reformă sau, după caz, la o relaxare a austerităţii.

Probabil cea mai comică iniţiativă a venit din partea preşedintelui francez François Hollande, care a cerut ca Banca Centrală Europeană "să pompeze lichiditate, cum s-a întâmplat în Japonia, ceea ce a permis deprecierea yenului şi a ajutat exporturile", Hollande nu pare să ştie că Banca Japoniei a urmat exemplul Fed, al BCE şi al Băncii Angliei când a decis să ia calea relaxării monetare cantitative şi nu pare să ştie nici că operaţiunile BCE nu au cum să fie identice cu cele ale Băncii Japoniei, pentru că BCE sterilizează sumele de bani generate, nu face pur şi simplu tiparniţă de bani, pentru că se fereşte de inflaţie (în timp ce problema Japoniei este să iasă din perioada de deflaţie şi să impulsioneze creşterea preţurilor).

A doua fază a programului, la fel de comică, ar fi ca el, Hollande, să iniţieze un plan de investiţii pe 10 ani la scară europeană, concentrate pe IT, energie, infrastructură, sănătate. Planul ar urma, în concepţia lui Hollande, să fie finanţat prin vânzarea unora din corporaţiile franceze de stat, a căror capitalizare bursieră totală ajunge la 60 mld. euro, dar - atenţie - "fără ca statul să cedeze controlul sau influenţa asupra companiilor din sectoarele vitale".

Pentru moment, cum au dovedit-o lucrările Ecofin de săptămâna trecută, liderii europeni se concentrează însă strict asupra uniunii bancare europene, cu micul conflict între Bruxelles şi Germania, reprezentată de ministrul de finanţe Wolfgang Schaeuble (foto): în timp ce Bruxellesul ar dori o singură instituţie şi un singur fond de salvare a băncilor cu probleme, Schaeuble insistă că actualele tratate europene nu oferă baza legală pentru aşa ceva şi că trebui schimbat Tratatul de la Lisabona pentru a putea fi impuse reguli comune pentru restructurarea şi supravegherea unitară a băncilor.