Potrivit CRJ, în România, peste 25.000 de copii şi tineri cu dizabilităţi sunt închişi în 717 instituţii de protecţie socială, privaţi de libertate, de viaţă şi familie în comunitate şi sunt puşi sub tutela unui reprezentant al statului.

"În urma celor peste 70 de vizite realizate de monitorii Centrului de Resurse Juridice în centrele de acest tip în ultimul an, am constatat că beneficiarii trăiesc în condiţii extrem de grele, sunt lipsiţi de apărare, au foarte rar mijloacele de a se plânge autorităţilor statului şi se tem de represaliile personalului care-i îngrijeşte", a declarat, marţi, managerul de program de la CRJ, Georgiana Pascu.

CRJ a propus, în acest context, un proiect legislativ care, prin organizarea de vizite neanunţate în instituţiile sociale şi medicale, poate contribui la garantarea respectării drepturilor fundamentale ale copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi închişi în instituţii.

Propunerea legislativă vizează înfiinţarea unui Mecanism Naţional de Monitorizare, organism independent organizaţional, funcţional şi financiar, din care să facă parte persoane cu dizabilităţi şi reprezentanţi ai societăţii civile.

Reprezentanţii CRJ au amintit că România este semnatară a Convenţiei ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi este obligată să-şi construiască un mecanism independent de monitorizare a respectării drepturilor acestor persoane, respectiv un sistem prin care entităţi independente de statul român, care îi are pe aceşti oameni în custodie, să verifice modul în care autorităţile respectă drepturile beneficiarilor.

"Acest mecanism pe care îl propunem astăzi Parlamentului României este menit să devină principala formă de monitorizare a modului în care acestor persoane li se respectă drepturile. Este un mod de a preveni posibilele abuzuri şi de a le descoperi acolo unde se petrec. Este, în fond, un mijloc de a le reda acestor oameni demnitatea", a explicat Georgiana Pascu.

În proiectul de act normativ se propune înfiinţarea Consiliul de monitorizare, autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, sub controlul Senatului, cu sediul în Bucureşti.

Consiliul de monitorizare ar trebui ca împreună cu Autoritatea de coordonare a măsurilor pentru implementarea Convenţiei să adopte şi să desfăşoare măsuri eficiente pentru creşterea gradului de conştientizare în societate în legătură cu persoanele cu dizabilităţi şi pentru promovarea respectării drepturilor şi demnităţii acestora, formuleze şi să propună spre adoptare politici publice şi programe de implementare a Convenţiei, să formuleze propuneri şi observaţii privind legislaţia existentă sau proiectele legislative şi să examineze în mod regulat tratamentul aplicat persoanelor cu dizabilităţi, cu precădere în cadrul instituţiilor.

Printre atribuţiile Consiliului se mai numără: verificarea legalităţii prezenţei persoanelor cu dizabilităţi în instituţii, verificarea acordării îngrijirilor de sănătate şi a serviciilor medicale, inclusiv a serviciilor medicale şi de îngrijiri de sănătate mintală, verificarea, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane, a cazurilor în care sunt semnalate acte de tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante ori alte încălcări ale drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi face recomandări, ori, după caz, dispune, în condiţiile legii, măsuri cu caracter obligatoriu pentru instituţiile şi autorităţile publice.

Consiliul ar trebui, de asemenea, să sesizeze de îndată, potrivit legii, autorităţile judiciare cu privire la cazurile în care există indicii că încălcarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, în mod special a dreptului la viaţă şi de a nu fi suspuse torturii, tratamentele inumane sau degradante, a fost făcută prin fapte de natură penală, şi poate face plângere, dacă este cazul, împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată şi să urmărească dacă în cazurile de deces al persoanelor cu dizabilităţi, instituţiile sesizează organele judiciare în vederea efectuării autopsiei medico-legale obligatorii, potrivit legii.

CRJ a precizat că în cadrul actualului sistem instituţional existent în România nu există o autoritate sau un mecanism care să poată îndeplini rolul stabilit prin Convenţie mecanismului independent. Astfel, Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale) are ca principal scop administrarea şi gestionarea în sistem unitar a măsurilor de asistenţă socială, precum şi monitorizarea, cu caracter general, a serviciilor sociale şi controlul măsurilor de asistenţă socială, în timp ce mecanismul prevăzut de Convenţie vizează respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi - în mod special ale persoanelor aflate în instituţii publice şi entităţi private şi incluzând serviciile medicale, precum şi drepturile, libertăţile şi facilităţile garantate prin Convenţie acestor persoane.

CRJ a lansat şi o petiţie publică, disponibilă şi pe pagina de Facebook a campaniei "Lagărele de lângă tine", prin intermediul căreia toţi cei interesaţi pot să contribuie la respectarea drepturilor copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi din instituţii.