Momentul la care România ar ade­ra la zona euro se îndepărtează, ana­liştii CFA România anticipând că acest lucru s-ar putea realiza cu în­târ­zi­ere, în 2030, în timp ce Bulgaria şi Cro­a­ţia au fost primite de anul tre­cut în antecamera zonei euro şi în câţi­va ani pot adopta moneda unică europeană.

România a avut o fereastră de opor­tunitate între 2015 şi 2017, când pu­tea solicita oficial intrarea în ante­ca­mera zonei euro (mecanismul cursu­lui de schimb - ERM II) pentru că atunci în­deplinea toate criteriile de conver­gen­ţă nominală din Tra­tatul de la Maastricht privind stabili­ta­tea preţu­ri­lor, sustenabilitatea fi­nan­ţelor publice şi a gradului de în­da­torare, stabilitatea cursului de schimb şi nivelul dobân­zi­lor pe ter­men lung. În schimb, acum Ro­mânia nu mai îndeplineşte toate aceste criterii.

Dar ce a greşit România şi cine a gre­şit pentru întârzierea adoptării euro?

„Politica fiscală prociclică este prin­cipalul vinovat pentru întârzierea adoptării euro, efectele văzâdu-se şi în inflaţie şi în dobânzi. Se adaugă şi contribuţia pandemiei, care a încetinit procesul de aderare la zona euro“, susţine Adrian Codîrlaşu, vicepreşe­dinte al CFA.

România nu şi-a propus cu seriozitate obiectivul trecerii rapide la euro, ci a prevalat curentul de gândire că nu suntem suficient de pregătiţi. Iar întârzierea adoptării euro este o pierdere şi un risc, consideră Aurelian Dochia, analist economic. ÑMulte lucruri se vor schimba în deceniul următor şi o ţară aflată în afara zonei euro nu va beneficia de toate avantajele şi protecţia pe care o aduce o integrare mai avansată.“