10 ani de la criza creidetelor ipotecare din SUA, care a declanşat o undă de şoc uriaşă în întreaga lume, economia mondială se confruntă cu o situaţie nu tocmai favorabilă, iar cinci riscuri majore enumnerate de CNBC pot accentua stresul economic şi financiar.

Perspectiva unei alte recesiuni globale este reală, în Statele Unite şi în cele mai mari economii din Europa şi Asia.

Primul risc este cel al unei încetiniri a economiei SUA. „Când America strănută, lumea se îmbolnăveşte de gripă”, se spune. Şi, pe măsură ce efectele relaxării impozitelor, în valoare de 1,5 trilioane de dolari, impuse de preşedintele Donald Trump încep să se reducă, economia Statelor Unite arată că este pe cale să strănute. Din aprilie până în iunie, investiţiile în afaceri au scăzut cu 1% faţă de acelaşi trimestru din 2018. În plus, încrederea consumatorilor a scăzut la cel mai redus nivel din ultimele nouă luni în septembrie. De asemenea, aşteptările consumatorilor cu privire la perspectivele pe termen scurt au scăzut brusc în aceeaşi lună. Producţia industrială a scăzut la cel mai scăzut nivel din 128 de luni, ceea ce a dus la o scăderea cu 800 de puncte a indicelui Dow Jones în doar două zile. Şi profiturile corporaţiilor au scăzut. S&P 500 înregistrând o scădere a veniturilor atât în ​​primul trimestru cât şi în cel de-al doilea trimestru ale anului 2019. Fed se aşteaptă acum la o creştere economică de 2,2% în acest an, sub ţinta de 3% a administraţiei Trump. Pilula este îndulcită de creşterile din retail, care continuă să depăşească previziunile, precum şi scăderea şomajului şi majorarea veniturilor.

Datoriile Chinei sunt al doilea factor de risc. China şi-a alimentat economia din datorii, iar numerele au devenit uimitor de mari. Institute of International Finance (IIF) din Washington a estimat că, în primul trimestru al anului 2019, valoarea totală a datoriilor companiilor, populaţiei şi guvernamentală din China a atins 303% din PIB. China spune că poate gestiona situaţia, însă pârghiile de politică sunt împiedicate de riscul de a accelera încetinirea creşterii economice, care se resimte deja. Agenţia de rating Moody's a confirmat ratingul datoriei A1 din China în iulie a acestui an, dar a avertizat: „Episoadele de stres financiar pentru unele bănci locale sau companii de stat vor continua să testeze capacitatea guvernelor centrale şi regionale de a preveni contagiunea“. În ultimul deceniu, China a reprezentat aproximativ o treime din creşterea economică globală în fiecare an. Orice aterizare dură pentru economie ar afecta imediat alte părţi ale lumii, iar investitorii s-ar grăbi să îşi protejeze activele. Analiştii spun că principala problemă a Chinei este datoria corporativă, care a crescut constant de la criza financiară globală din 2008.

Protestele din Hong Kong sunt al treilea risc. Tulburările publice din Hong Kong au avut loc de mai bine de patru luni. Au început ca o opoziţie la influenţa puterii Chinei continentale, dar acum au apărut şi solicitări de reformă a proprietăţii. Dar Hong Kong este un hub esenţial pentru activităţi financiare şi pentru comerţ. Bank for International Settlements a calculat că oraşul a efectuat tranzacţii valutare în valoare de 437 miliarde de dolari în 2016. De asemenea, este o sursă uriaşă de export - livrând mărfuri în întreaga lume. Centrul financiar acţionează ca o poartă de intrare şi de ieşire pentru economia chineză, prin intermediul băncilor care se astabilesc aici. Prin urmare, tulburările civile continue ar putea afecta economiile din întreaga lume, deoarece comerţul şi investiţiile sunt perturbate. În cazul în care China va vrea să îşi consolideze influenţa şi mai mut, atunci ar putea fi pus sub semnul întrebării viitorul aranjamentului „o singură ţară, două sisteme”, consemnau în 1997.

Situaţia din Argentina. La începutul anului 2019, renumitul investitor Mark Mobius a anunţat că firma sa nu va mai investi în Argentina. „Calitatea vieţii a scăzut; nivelul învăţământului a scăzut şi nu suntem mulţumiţi de situaţia macroeconomică”, a spus investitorul, care a spus că îşi va schimba poziţia doar dacă preşedintele Mauricio Macri va obţine un mandat la alegeri. Votul a venit în august, Macri a pierdut, iar piaţa l-a urmat pe Mobius. Bursa din Argentina a scăzut cu peste 30% în zilele următoare votului. cea mai mare cădere de acest fel pe plan mondial, din 1950. În orele imediate de după vot, peso a pierdut 15% din valoare faţă de dolarul american. Acest lucru va face împrumuturile în dolari mai scumpe. Ţara are datorii scadente în valoare de 80 de miliarde de dolari în 2019 şi 2020, iar perspectivei ca ţara să îşi dorească rostogolirea datoriilor, pentru a treia oară în mai puţin de 20 de ani, este din ce în ce mai puternică. Andrea Iannelli, directorul investiţiilor la Fidelity International, a declarat, în august, pentru CNBC, că se aştepta ca situaţia să afecteze şi alte state.

Căderea „dictatorului preferat” al lui Trump este al cincilea risc. Luna trecută, mijloacele de informare din întreaga lume au raportat manifestaţii împotriva guvernului egiptean în mai multe oraşe, inclusiv Alexandria şi capitala Cairo. Manifestările din Egipt sunt ilegale fără aprobarea guvernului din 2013, când preşedintele Abdel Fattah el-Sisi a condus o lovitură de stat împotriva lui Mohamed Morsi. Morsi a murit în timpul procesului din iunie. Protestele au avut un efect direct asupra bursei egiptene EGX 30, provocând o scădere de 11% care a eliminat toate câştigurile acumulate în 2019. Analistul Farouk Soussa de la Goldman Sachs a declarat într-o notă din septembrie că impactul negativ asupra activelor din Egipt ar putea fi mai susţinut dacă instabilitatea politică continuă. Cifrele Departamentului de Stat arată că investiţiile directe ale SUA în Egipt au fost de 21,8 miliarde de dolari şi relaţiile dintre cele două ţări s-au îmbunătăţit recent. Se spune că preşedintele Donald Trump a întrebat „Unde este dictatorul meu preferat?” când aşteaptă să se întâlnească cu Sisi la summitul G-7 din august. Sisi a consolidat legăturile cu Arabia Saudită vecină. Orice încercare de a-l înlătura ar duce probabil la creşterea tensiunilor, cel puţin pe termen scurt, între Riyadh şi Cairo.