Circa 6 milioane de români se confruntă cu riscul sărăciei şi excluziunii sociale, fată de 7 milioane de persoane în 2019, nivel care arată o îmbunătătire a situatiei, dar rămâne încă departe de tinta de 2,5 milioane persoane stabilită pentru 2030, arată un raport publicat de Comisia Europeană în domeniul ocupării forţei de muncă, al competenţelor şi al incluziunii sociale pentru România, Bulgaria, Estonia, Spania, Italia, Lituania şi Ungaria, prezentând în detaliu rezultatele cadrului de convergenţă socială.

În pofida progreselor realizate în ultimii ani, România prezintă riscuri notabile în privinta protectiei sociale, a riscului de sărăcie şi excluziune sociale, a accesului egal la servicii medicale şi educatie. În plus, raportul arată procentul mic de persoane cu abilităti digitale de bază şi ponderea mare a tinerilor care nu sunt nici în sistemul de educatie, nici angajati.

 Riscul de sărăcie

Deşi situatia s-a îmbunătătit semnificativ în România în ultimii ani, populatia încă se confruntă cu riscuri majore, remarcându-se diferente mari între categoriile de populatie sau regiuni.

Comisia Europeană atrage atentia că, deşi procentul persoanelor aflate în situatie de risc a scăzut cu 12,5 puncte procentuale din 2015, la 32% în 2023, el rămâne printre cele mai mari din UE (34,4% vs 21,6% în UE în 2022). Diferentele dintre regiuni sunt de asemenea extrem de mari, de la 12,3% în Bucureşti-Ilfov la 45,3% în Sud-Estul tării, dar şi între zona urbană şi cea rurală (18,5% vs 45,1%).

Situatia este cu atât mai dificilă în rândul copiilor, ponderea celor aflati în risc de sărăcie sau excluziune socială fiind de 39% în 2023, în scădere totuşi de la 41,5% în 2022, dar peste media europeană de 24%.

Copiii din România se confruntă cu cele mai mari obstacole din UE când vine vorba de participarea la activităţi educaţionale şi extracurriculare de calitate. Riscurile semnificative de sărăcie la care sunt expuşi sunt strâns legate de situaţia socio-economică a părinţilor lor, inclusiv de nivelul scăzut de educaţie al acestora. Migraţia forţei de muncă joacă, de asemenea, un rol, unul din patru copii având un părinte care lucra în străinătate în 2022.

Guvernul român şi-a asumat reducerea numărului de copii în pericol de la 1,5 milioane în 2021 la 500.000 în 2030.

Servicii medicale

Acoperirea nevoilor medicale şi de îngrijire pe termen lung ale populaţiei rămâne o provocare. Deşi s-au înregistrat progrese semnificative din 2008, 5,2% din populatie spune că nu i-au fost rezolvate problemele medicale (faţă de 4,9% în 2022 vs 2,2 % în UE). Aproape 75% dintre respondenţi au citat costurile ca fiind principalul factor care stă la baza nevoilor nesatisfăcute. Deficitul de forţă de muncă reduce, de asemenea, disponibilitatea asistenţei medicale, cu 7,1 medici la 1.000 de locuitori în regiunea Bucureşti/Ilfov faţă de 1,7 la 1.000 în regiunea Sud Muntenia în 2021. În regiunea Sud-Est, populaţia cu nevoi nesatisfăcute de examinare sau tratament medical este de aproximativ 9 ori mai mare decât în regiunea Vest (10,5% faţă de 1,2% în 2023).

Educatia

Abandonul şcolar rămâne o altă provocare importantă în România, în special în zonele rurale şi în rândul comunităţilor marginalizate. Rata de părăsire timpurie şcolii şi formării profesionale este una dintre cele mai ridicate din UE (15,6 % faţă de 9,6 % în UE în 2022). În timp ce situaţia din oraşe (3,9 %) este mai bună decât media UE, aproape 1 din 4 tineri din zonele rurale abandonează şcoala înainte de a finaliza învăţământul secundar superior, cu o tendinţă de deteriorare începând cu 2019.

Un studiu din 2022 indică faptul că 1 din 10 copii din zonele rurale nu frecventează nicio instituţie de învăţământ, iar 1 din 3 adolescenţi sunt absenţi temporar sau permanent de la şcoală din cauza muncii casnice.

Pe lângă factorii care tin de accesibilitate, cum ar fi necesitatea de a face naveta pe distanţe lungi pentru a frecventa liceul, multe şcoli nu reuşesc să ofere medii de învăţare pozitive. Aproximativ jumătate dintre elevii evaluaţi în cadrul Programului internaţional pentru evaluarea internaţională a elevilor (PISA) din 2022 al OCDE au declarat că nu se simt bine la şcoală. Persoanele de etnie romă sunt deosebit de afectate, peste 7 din 10 tineri romi (18-24 de ani) neavând studii secundare superioare. Calitatea educaţiei este afectată şi de lipsa personalului cu calificări adecvate, în special în zonele rurale.

De asemenea, mai puţin de o treime dintre românii cu vârste cuprinse între 16 şi 74 de ani aveau măcar competenţe digitale de bază în 2023 (27,7% faţă de 55,5% în UE). Acest decalaj s-a mărit din 2021.

Piata muncii

Salariile, inclusiv salariul minim (stabilit la 3300 de lei, +29% din ianuarie 2022 până în ianuarie 2024), au crescut peste nivelul inflaţiei în 2023, protejând puterea de cumpărare a populatiei în contextul costului ridicat al vieţii, deşi riscurile de sărăcie persistă.

Creşterea salariilor nominale a ajuns la 15,1% în 2023 (faţă de 5,8% în UE), după 6,4% în 2022 (faţă de 4,7% în UE), pe fondul unei inflaţii ridicate (deşi în scădere) generată de criza energetică provocată de războiul din Ucraina.

De asemenea, salariile reale au crescut semnificativ în 2023 (4,8% faţă de -0,8% în UE), compensând în mare măsură scăderea înregistrată în 2022 (-5,0% faţă de -3,7% în UE).

 Cu toate acestea, salariul minim rămâne printre cele mai mici din UE, reflectând, de asemenea, diferenţele de productivitate a muncii. În plus, riscul de sărăcie al persoanelor care au loc de muncă este substanţial mai mare în România decât în alte state membre (14,5 % faţă de 8,5 % în UE în 2022), în special în cazul angajatilor part-time (56% faţă de 12,2 % pentru lucrătorii cu normă întreagă).

Rata şomajului pe termen lung (2,2% faţă de 2,1% în UE) a fost uşor peste media UE şi s-a deteriorat începând din 2020, după ani de îmbunătăţiri. Printre factorii care explică şomajul pe termen lung din România se numără deficitul de competenţe şi o pondere semnificativă a muncii nedeclarate, care este estimată la 1,4 milioane de persoane.

Cu toate că locurile de muncă vacante par a fi ocupate, companiile spun că întâmpină dificultăti în a găsi angajati cu aptitudinile adecvate, ceea ce indică o lipsă de competenţe şi neconcordanţe. Nivelul de educaţie al populaţiei (15-64 de ani) este mai scăzut decât în alte state membre, ceea ce afectează ocuparea forţei de muncă. În 2022, doar 17,1% din populaţie deţinea o calificare de învăţământ terţiar (faţă de 30,2% în UE).

Industria prelucrătoare, transporturile şi IT&C au fost sectoarele cu cele mai mari deficite de forţă de muncă în termeni absoluţi în 2022. Prognoza Cedefop privind competenţele pentru România din 2023 indică o creştere a deficitului de forţă de muncă până în 2035.