Era condamnat pentru trădare, iar el ştia, cum s-a văzut mai apoi, ca este nevinovat.

 

Cum pot eu, un nevinovat, sa fiu condamnat şi cum pot atâţia ticloşi de pe pământ să fie şi să rămâna liberi? Cum poate Dumnezeu cel Drept să accepte asemenea ticăloşie? Am doar 45 de ani, de ce să mor aiurea, când mai am atâtea lucruri de făcut?

 

Dumnezeu pare că nu i-a răspuns lui Boethius, iar un an-doi mai târziu – nu ştim precis - el a fost decapitat. Sau poate i-a răspuns tocmai dându-i răgazul să scrie o carte uluitoare pentru epoca lui, devenită în Evul Mediu a doua cea mai citită carte după Biblie: “Consolarea filosofiei”.

 

Nu ştim cât îi datorează Boethius lui Dumnezeu - între timp Biserica l-a făcut Sfânt. Dumnezeu îi datorează însă lui Boethius enorm. Îi datoreaza o parte a credintei crestine asa cum o întelegem azi.

 

Noi nu ştim cum au fost la început lucrurile. Ştim cum şi le-au imaginat alţii că au fost. Mai ştim – şi nici asta sigur - cum a fost în urma cu 1.500 de ani: într-o închisoare din Padova, în aşteptarea mortii, Boethius l-a explicat pe Dumnezeu. Iar cine îl poate explica pe Dumnezeu, îl crează.

 

Mi-am amintit de el văzând atâta patimă pusa în modificarea codurilor juridice: corupţii şi hoţii să facă închisoare în timpul liber, iar cei care au stat în închisoare să primească despăgubiri; sau dimpotrivă să fie spânzuraţi!

 

Noi credem, deseori, că inventăm ceva când, de fapt, suntem un produs vechi. Fără să ştim, cultura de 2.000 de ani ne este impregnată în creier. Nu tuturora, desigur. Câţi din cei care spun: ah, lasă ca te pedepseşte Dumnezeu, ştiu că Boethius în singuratate închisorii lui, în amăraciunea nedreptăţii ce-i fusese făcute şi pentru care a plătit cu viaţa, a teoretizat – între mulţi alţii, fireşte - ce crede acum majoritatea lumii creştine: lasă că-şi va primi pedeapsa mai apoi!?

 

Toţi filosofii lumii au meditat la Bine şi Rău. Nu mă opresc la ei, îl amintesc doar pe unul, apreciat în Franţa, aproape necunoscut în România, predat doar în facultăţile de filosofie şi litere: Paul Ricoeur.

 

Paul Ricoeur, între multe dintre preocupările lui, a încercat şi el să dea răspuns unei întrebări la care credeam că Boethius, alături de zeci de filosofi, gnostici, deişti sau atei răspunseseră deja: de unde vine răul?