Pentru o parte dintre costurile ce apar, aproape fara exceptie, pe foaia de calcul pe care bancherii le-o dau celor ce le intra in sucursala pentru a lua un credit, este de vina chiar piata, "imatura inca" din multe puncte de vedere - spun bancherii. Pentru altele, e de vina Banca Centrala - si conditiile administrative impuse de ea, arata cu degetul altii. Iar pentru altele, nu e de vina nimeni, ci sunt doar rezultatul costurilor normale de functionare a unei banci - transmise (normal) in costul produselor.

Una peste alta, insa, nu trebuie sa mire pe nimeni daca, in spatele unei dobanzi ce a coborat in cele mai multe cazuri simtitor sub 10%, se ascunde un cost al imprumutului mai bine decat dublu. Pe de alta parte, bancherii au constatat (impulsionati, probabil, si de impunerea unui calcul al costului total pentru imprumuturi, prin asa numita dobanda anuala efectiva) ca romanii se tem de comisioanele "multe si marunte". "In urma focus grupurilor pe care le-am organizat, am sesizat ca oamenii prefera sa aiba un singur comision, acceptand, paradoxal, ca el sa fie un pic mai mare decat suma unor comisioane mai mici adunate", spune Gabriel Cretu, directorul Canalelor de Distributie si Management al Sucursalelor al OTP Bank.

Motiv pentru care, bancherii de la OTP au unificat toate comisioanele aferente unui credit intr-un singur cost, asa numitul "comision al bancii" - calculat in prezent ca 4,9% anual din valoarea creditului.  Miscarea este insa mai generala - urmarind aceleasi ratiuni, sau unele diferite, "operationale" -, dupa cum adauga si directorul directiei de retail de la Banca Romaneasca, Sorin Mititelu. De curand, banca a unificat toate costurile aferente unui imprumut intr-un comision unic "de monitorizare", situat actualmente la 0,3% lunar din valoarea creditului aprobat (in cazul creditelor de consum). Acest comision unic, explica Mititelu, acopera costurile bancii - de risc, de analiza, cu asigurarile etc. si este inclus in rata lunara, "pentru a facilita clientilor accesul la bani". In plus, existenta unui singur comision, cunoscut de clienti de la bun inceput, "ii face sa se simta mai siguri ca nu vor avea, ulterior, nici o surpriza". Si totusi, chiar daca in materie de dobanzi bancherii au fost fortati sa urmareasca indeaproape concurenta pentru a nu pierde piata, in privinta grilei de comisionare lucrurile sunt ceva mai diferite. Practic, in conditiile in care nu exista un nomenclator clar privind grilele de comisionare pentru un credit, doar imaginatia bancherilor mai stabileste o limita.

De altfel, denumirea acestor comisioane, nivelul, modul de aplicare, periodicitatea etc., difera de la o banca la alta. Pe langa clasicele comisioane de acordare a creditului, de analiza sau rambursare anticipata au aparut, astfel, si diferite variatiuni (practic) pe aceeasi tema: comisioane lunare de administrare a creditului, comisioane de management si risc, de asigurare complementara, de asigurare de neplata, de risc valutar etc. etc. Cea mai recenta inovatie in materie de comisiune a venit de la Volksbank, care a decis sa introduca un cost aferent... rezervei minime obligatorii impuse de banca centrala. Platibil lunar, el este acum in cuantum de 1,58% pe an pentru imprumuturile in lei si 1,85% pe an pentru valuta, si se aplica la soldul creditului. De unde si pana unde o astfel de decizie? E simplu, explica Alina Ferseta, Marketing si PR Officer la Volksbank, "noi preferam sa trecem acest cost venit din reglementarile bancii centrale in costul clientului". Pe de alta parte, pentru a usura efortul initial aferent unui imprumut, bancherii de la Volksbank au decis sa segmenteze o parte din comisioanele platibile anterior intr-o transa unica in comisioane mai mici, platibile lunar.

Oricum ar fi insa stabilite toate aceste comisioane, un lucru este cert: scaderea accentuata a dobanzilor (ajunse in multe cazuri in jur de 10%) nu echivaleaza neaparat si cu ieftinirea in aceeasi masura a imprumuturilor. Scaderea dobanzilor a echivalat, in multe cazuri, cu aparitia unor comisioane lunare suplimentare. Un exemplu de acest fel - fara a fi insa nici pe departe singurul - este cel al HVB si Banca Tiriac (ce afiseaza de curand un portofoliu unic de produse, in perspectiva fuziunii dintre ele) care, odata cu scaderea dobanzii la creditele de nevoi personale la 7,95% la lei, au introdus si un comision lunar de 0,5%. 

Transferul costurilor dinspre rata dobanzii catre comisioane a avut si un alt rol: eludarea normelor bancii centrale in materie de indatorare. Pentru creditele de consum, normele BNR impun ca rata lunara sa nu depaseasca 30% din venit, iar la cele imobiliare, limita este de 35%. Totusi, reglementarile BNR nu fac vreo referire la comisioanele lunare - iar rata lunara este compusa doar din principal si dobanda. Asa se face ca, o dobanda mai mica (dublata de comisioane lunare) permite clientilor indatorarea - in perfecta legalitate pentru bancheri - dincolo de pragul stabilit de BNR.

In alte cazuri, eliminarea comisionului de rambursare anticipata este o modalitate comoda de a contracta un credit pe o perioada suficient de indelungata pentru a respecta reglementarile bancii centrale, dar de a rambursa, ulterior, creditul mai repede, fara costuri suplimentare. In oferta Finansbank de credite de consum, de exemplu, comisionul de rambursare anticipata a disparut cu totul. La fel si la Banca Transilvania, unde rambursarea anticipata a unui imprumut nu este taxata deloc. Totusi, bancherii spun aproape in unanimitate ca acest comision este "un rau necesar" in lupta pentru fidelizarea clientilor, dar si pentru planificarea pe termen lung a resurselor bancii.

Practic, atunci cand inchiderea unui credit inainte de termenul stabilit prin contract costa undeva intre 1% si 4-5% din valoarea acestuia, orice client se gandeste de doua ori inainte. "Recordul" in materie de rambursare anticipata il detine CitiFinancial, care practica un comision de 10% (dar 0% in ultimele sase luni), in timp ce la BRD, BancPost sau RIB acesta coboara la 5%, la Banca Romaneasca este undeva la 3-4%, iar la Volksbank de doar 1%.

Cat costa insa, real, un credit? Dobanda in sine a incetat sa mai fie un indicator relevant. Totusi, cel putin in cazul creditelor de consum, BNR a impus calcularea asa numitei dobanzi anuale efective (DAE). Ea include, practic, costul cu dobanda si toate comisioanele legate de acordarea si derularea creditului. Mirajul dobanzilor mici dispare brusc prin calcularea acestei dobanzi anuale efective: costul real al unui credit de consum cu dobanda de 12-13% sare bine chiar si de 20 de procente. Mai mult de atat insa, bancherii atrag atentia ca si corectitudinea DAE depinde mult de modul de calcul si de elementele luate in ecuatie. "Depinde si ce intelegi prin cost al creditului", puncteaza Sorin Mititelu, adaugand ca, spre exemplu, costul asigurarii poate fi o astfel de "scapare".

"Asigurarile nu prea sunt incluse", conchide el, iar daca sunt se omite de cele mai multe ori alt lucru important. "Mai nimeni nu tine seama ca prima de asigurare creste odata cu varsta asiguratului". Lacune exista si in privinta unor costuri operationale (precum comisionul de analiza a dosarului) sau a unor alte costuri, de genul comisionului de risc valutar. 

Una peste alta, insa, bancherii raman fermi pe pozitie: cu sau fara comisioane, cu sau fara dobanzi cosmetizate, costul finantarii a scazut simtitor. "Daca cineva ar fi avut curiozitatea sa calculeze DAE acum doi ani, ar fi gasit ceva de genul 30-40%!", este de parere Gabriel Cretu. In plus, romanii nu par in nici un fel descurajati de costul imprumuturilor. Oricat de mic sau mare ar fi el.