Compania noastra a trecut in ultimii doi ani printr-o restructurare de succes. Avem deja participatii importante in Ungaria, Polonia si Cehia si acum radarul nostru strategic ne spune ca e momentul sa investim in Romania." Asa suna cu patru luni in urma discursul lui Utz Claasen, CEO al EnBW Energie AG, care venise in Romania pentru a-si face cunoscuta imaginea de competitor ferm decis pentru cea mai importanta distributie de electricitate, Electrica Muntenia Sud (EMS).
In patru luni insa, "radarul strategic" al EnBW a urmarit piata romaneasca, a cantarit estimarile de pret si a ajuns la concluzia ca mai poate amana intrarea in Romania.
"Asteptarile si ofertele vehiculate au fost mult peste ceea ce credem ca este rezonabil si se sustine din punct de vedere economic, dar EnBW este interesat in continuare de viitoare oportunitati prin care sa devina o prezenta activa pe aceasta piata", a declarat pentru BUSINESS Magazin Hermann Schierwater, vicepresedinte executiv pentru comunicare corporativa a EnBW Energie Baden-Württemberg AG.
Declaratia dateaza din 1 februarie, la o zi dupa ce publicarea ofertelor angajante a aratat ca EnBW si E.ON nu mai sunt pe lista. Asa se face ca numarul trei pe piata de energie germana a luat decizia sa nu depuna oferta finala pentru privatizarea Electrica Muntenia Sud, "urmare a procedurilor interne care au impiedicat grupul sa incheie acest proces", dupa cum continua declaratia oficiala a lui Schierwater.
Cu alte cuvinte, mobilizarea unei echipe de avocati si consultanti nu s-a justificat, in conditiile in care piata romaneasca are asteptari atat de mari de la aceasta privatizare. Pe de alta parte, se poate ca EnBW sa fi pus in balanta si preturile la care s-au vandut companiile surori ale EMS din Europa de Est: EnBW este actionar minoritar la Prazska Energetika, compania de distributie a electricitatii in Praga, companie al carei pachet majoritar a fost vandut in 2004, contra sumei de 172 mil. dolari, bancii cehoslovace JT (Praga are o suprafata aproape dubla fata de Bucuresti, dar o populatie de 1,2 milioane locuitori, fata de cele doua milioane ale Bucurestiului). Dar sunt asteptarile atat de mari?
Desigur ca o companie intrata intr-o cursa importanta de privatizare afla "din zbor" informatii despre concurenta si intentiile ei, precum si previziuni de pret care nu ajung la urechea publicului. De la lansarea la privatizare a EMS, estimarile de pret despre care s-a vorbit in presa au variat intre 250 si 350 mil. euro, suma apropiata de cat a luat statul pana acum pe patru distributii vandute: Electrica Banat, Dobrogea, Moldova si Oltenia.
Presedintele Institutului pentru Studiul Amenajarii si Folosirii Surselor de Energie (IRE), Jean Constantinescu, spunea intr-o convorbire cu BUSINESS Magazin ca "350 mil. euro nu inseamna un pret exagerat si nu e nici suma minima care ar putea fi luata pentru EMS, ci este un pret rezonabil, daca ne gandim la gradul de amortizare si la reputatia internationala pe care si-o va putea face cel care va castiga aceasta competitie si va alimenta Bucurestiul". Atuurile EMS sunt aceleasi cu ale oricarei companii energetice care deserveste o capitala: concentratie mare de consumatori, zona restransa de investitii in infrastructura, clienti buni-platnici, cea mai mare cerere constanta si zona cu ritm foarte bun de crestere.
Atuurile EMS le-au stiut cu siguranta toti cei zece competitori care au cumparat caietul de sarcini pentru EMS, inclusiv E.ON Energie AG, grup ce a renuntat si el la cursa pentru EMS. Declaratia oficiala a grupului nu a ajuns la BUSINESS Magazin pana la inchiderea editiei, dar posibile motivatii se pot gasi in strategia de grup a germanilor stabiliti la Bacau si Targu-Mures.
In Germania, E.ON este cunoscuta drept o companie "multi-utility", care ofera clientilor pachete integrate de energie electrica, gaze, apa, dar si Internet si televiziune prin cablu. Conform declaratiilor anterioare ale grupului, E.ON va lansa in viitorul apropiat facturi integrate de electricitate si gaze pentru clientii din Moldova (grupul a achizitionat anul trecut Electrica Moldova si Distrigaz Nord). Controlul distributiei de gaze in nordul tarii face asadar ca E.ON sa fie mult mai interesat de distributii de electricitate precum Transilvania Nord si Transilvania Sud, pentru care si-a exprimat interesul de a depune oferte cand vor fi lansate la privatizare.
Din aceeasi categorie a companiilor ce vor sa opereze in sistem "multi-utility" in Romania face parte si Gaz de France (GDF), in opinia caruia Electrica Muntenia Sud este "cartea pe care trebuie sa o joace" pentru a intra rapid pe piata de electricitate din Romania. Grupul francez intentioneaza sa devina "un furnizor de utilitati care sa ofere clientilor atat energie electrica, cat si gaze naturale", dupa cum afirma directorul diviziei internationale a GDF, Pierre Clavel. Oficialii GDF considera ca achizitionarea EMS ar putea duce la formarea unui operator comun cu Distrigaz Sud, care ar activa in acelasi perimetru si ar face piata competitiva, in ideea ca un operator comun ar putea reduce costurile de administrare a portofoliului de clienti de gaze si electricitate.
EMS este o miza importanta si pentru companiile ce detin capacitati de productie in zona si care ar putea furniza energie pentru Bucuresti. Cum productia de electricitate nu a fost inca privatizata in Romania, de acest avantaj ar dispune companii precum AES Corporation (aceasta a semnat la inceputul lunii decembrie acordul de finantare pentru construirea unei noi centrale, AES Maritza East din Bulgaria, care va produce 1.670 MW, va costa 1,1 miliarde de euro si va functiona din 2008), Enel (care detine in Bulgaria centrala de 840 MW Maritza East III, in Slovacia are pachetul majoritar la cel mai mare producator de energie, Slovenske Elektrarne, care produce 7.000 MW, iar in Rusia are o capacitate de 450 MW la St. Petersburg), CEZ (care este al doilea exportator energetic din Europa) sau Iberdrola (care este unul din cei mai mari si experimentati producatori de energie eoliana din Europa si si-a exprimat interesul de a exploata acest segment de energie si in Romania).
Finalistii pentru privatizarea EMS vor fi anuntati peste o luna, urmand ca licitatia sa aiba loc pana in luna iunie, cand ar trebui anuntat si castigatorul. Robert Peterson, reprezentantul firmei care acorda consultanta statului in acest proces, PricewaterhouseCoopers (PwC), a declarat ca licitatia pentru EMS este una dintre cele mai spectaculoase din domeniu: "Nu cred ca am mai vazut un astfel de interes din partea unor companii de prima marime pentru o tranzactie similara in aceasta parte a Europei". Potrivit lui Peterson, statul roman ar putea negocia cu un singur investitor, daca primul clasat a oferit un pret cu mult mai mare fata de ceilalti investitori, sau cu cinci finalisti, clasati in functie de calitatea ofertelor depuse, in care pretul oferit este doar unul din criterii.
E de presupus ca fiecare din cele opt companii care au depus oferte angajante pentru preluarea EMS are atuuri si strategii proprii si va veni cu oferte avantajoase daca va fi selectat intre primii cinci in licitatia finala. Dar, dupa cum spunea unul din cei doi retrasi din cursa: strategia fara oferta financiara nu e buna, iar banii multi fara strategie sunt egali cu zero.
