Stan Vidrighin, născut într-o modestă familie de oieri din Răşinari, a avut un parcurs de viaţă fascinant, demn de scenariul unui film hollywoodian. A reuşit să se ridice de la condiţia modestă şi să devină primul primar român al Timişoarei şi director la Malaxa.

Aflat la doar câţiva kilometri de Sibiu, la poalele Cindrelului, satul Răşinari nu a dat României doar oameni înzestraţi cu harul scrierii, pe Octavian Goga şi Emil Cioran, ci şi un inginer de excepţie. El a fost cel care a modernizat alimentarea cu apă şi canalizarea din Timişoara, a devenit întâiul primar român al acestui oraş, pentru ca, odată ajuns în Bucureşti, să ocupe, pe rând, postul de director general al Poştei Române, al companiei Căilor Ferate Române şi al Fabricii „Malaxa”, notează Consiliul Judeţean Sibiu.

Povestea demnă de scenariul unui film hollywoodian a fost consemnată de un jurist din Sibiu, pasionat de istorie, fost absolvent al Colegiului „Gheorghe Lazăr”, care l-a descoperit pe Stan Vidrighin din greşeală: „Lucram la o monografie legată de colegiul „Lazăr” şi am observat că în cataloage figura un anume Stan Vidrighin cu o situaţie excepţională la învăţătură. Am decis să cercetez şi am aflat o poveste extraordinară”, spune Cosmin Crăciun - Cruciat, cel care, recent, a publicat lucrarea „Pe urmele inginerului răşinărean Stan Vidrighin”.

Născut la 1876 într-o modestă familie de oieri, Stan Vidrighin a locuit pe strada Giurculeţ din Răşinari şi a deprins tainele cititului şi scrisului la şcoala din sat. Şi-a continuat la Gimnaziul Superior de Stat (actual Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” Sibiu) şi la Politehnica din Budapesta. Devenit inginer, s-a angajat prin concurs la Serviciul Tehnic al Primăriei Timişoara.

Având o fire ambiţioasă, dar şi practică, Stan Vidrighin a făcut o vizită de documentare în Dresda, Berlin, Hamburg, Köln, Strasbourg, Karlsruhe şi Londra, unde a studiat sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare din aceste oraşe, considerate etalon în Europa.

Cunoştinţele acumulate sunt puse în practică la realizarea primelor reţele moderne de distribuţie a apei şi de canalizare din Timişoara, oraş căruia îi va deveni întâiul primar român, la 1 septembrie 1919.

Chiar dacă provenea dintr-un sat al fostului Imperiu Austro-Ungar, Stan Vidrighin a fost un bun român, promovând dorinţa de unire a Transilvaniei cu ţara-mamă, drept pentru care timişorenii l-au desemnat deputat în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

Alături de matematicianul Traian Lalescu, a fondat Şcoala Politehnică din Timişoara, iar în 1921 a fost ales rector al acesteia.

Bunul renume al răşinăreanului face ca, în 1923, să fie chemat la Bucureşti, unde i se oferă postul de director general al Societăţii de Apă Canal Bucureşti.

Bun manager, Stan Virdighin va conduce în următorii ani Poşta Română, Regia Autonomă a Căilor Ferate Române şi Fabrica ”Malaxa”. Momentul din fruntea CFR-ului este menţionat de Marin Preda în romanul „Moromeţii”, în contextul dezbaterilor pe care Ilie Moromete le avea în Poiana lui Iocan.

Între 1937 şi 1940 devine expert în „Pescăriile Statului” din zona Deltei Dunării, iar în 1940 pune în funcţiune fabricile de armament de la Cugir, Orăştie şi Braşov.

Parcursul profesional de excepţie al lui Vidrighin intră în declin odată cu instaurarea regimului comunist, care, în 1949, îi confiscă întreaga avere şi îl trimite ca inginer specialist la şantierul Canalului Dunăre - Marea Neagră.

Stan Vidrighin s-a stins în 1956, la vârsta de 80 de ani, lăsând în urmă două căsnicii şi trei copii adoptaţi.

„Timp de doi ani am traversat ţara, din Timişoara la Constanţa, din Braşov la Bucureşti sau Cugir. Munca de documentare este grea şi am făcut-o pe cheltuiala proprie. Mi-ar plăcea ca la Răşinari, unde încă mai există casa în care s-a născut Vidrighin şi în care locuieşte soţia unui strănepot de-al acestuia, să fie amenajat un mic muzeu”, mai spune Cosmin Crăciun-Cruciat.

Timişorenii nu l-au uitat: o stradă îi poartă numele, un bust al răşinăreanului este expus în Parcul Central, iar prima Staţie de epurare a oraşului de pe malul Begăi a fost denumită ”Stan Vidrighin”, în cinstea celui care a contribuit din plin la dezvoltarea şi modernizarea capitalei Banatului.