♦ Bucureştiul nu are un registru verde, care să contorizeze numărul exact de spaţii verzi şi de metri pătraţi de spaţiu verde alocat fiecărui cetăţean.

Refacerea aliniamentelor, plantarea de arbori şi valorificarea fiecărui spaţiu care ar putea deveni verde sunt câteva dintre măsurile de care Bucureştiul are nevoie pentru a deveni un oraş mai prietenos cu cetăţenii lui, este de părere Diana Culescu, preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor din România.

„Greşim atunci când considerăm spaţiul verde doar o suprafaţă înverzită. Un arbore are o capacitate de reţinere a prafului mult mai mare decât un metru pătrat de gazon. Nu ne punem problema că din aliniamente au dispărut foarte mulţi arbori şi ar trebui refăcute alinia­mentele. La fel cum se pune praful pe mobilă în casă, aşa se pune pe arbori afară şi atunci nu se mai depune în plămânii noştri, atunci când arborii există“, spune Diana Culescu.

Arborii au şi rol de reţinere a apei, însă, în lipsa acestora, Bucureştiul a fost afectat de inundaţii în ultimii ani, iar perspectivele nu sunt pozitive, pentru că a dispărut suprafaţa în care avea unde să se oprească apa de ploaie.

„Pentru a avea un oraş mai verde, primul pas este să refacem aliniamentele, nu să facem spaţii verzi cu gazon. Londra, de exemplu, a înţeles că în parcurile mari ajungi o dată pe săptămână, dar mai repede poţi ajunge într-un părculeţ lângă casă. Aşa că a introdus conceptul de «pocket park» şi toate spaţiile publice le tratează ca pe un parc. Londra devine astfel un mare parc. La noi, multe administraţii publice fac parcuri la marginea oraşului, unde locuitorii ajung o dată pe an, când de fapt ar trebui să se concentreze să transforme în părculeţe toate zonele libere din oraş“, adaugă Diana Culescu.

Un alt oraş european de la care Bucureştiul ar avea de învăţat în ceea ce priveşte valorificarea spaţiilor verzi este Lyon, din Franţa, care are în derulare mai multe proiecte ce ţin de calitatea locuirii.

„Avem foarte mari probleme cu ţânţarii, dar nu ne dăm seama că au dispărut foarte mulţi arbori în care stăteau păsările care mâncau larvele de ţânţari. Plantele care generează alergii sunt şi ele o problemă. Lyon are o aplicaţie pentru persoanele care au alergii şi le informează pe ce străzi din oraş se află anumiţi arbori care pot declanşa alergii.“

Un dezastru în cifre

► Bucureştiul se află sub limita de spaţiu verde setată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi încalcă legislaţia naţională de mediu privind asigurarea unui spaţiu verde de minimum 26 de metri pătraţi pe cap de locuitor. Astfel, Capitala are o suprafaţă de numai 7,1 metri pătraţi de spaţiu verde pentru fiecare locuitor, în timp ce Sofia are 14,4 metri pătraţi, iar Budapesta 16,1 metri pătraţi, potrivit unei analize ZF pe baza datelor Comisie Europene.

► În vara anului trecut, Primăria Bucureştiului a fost amendată de Garda de Mediu cu 100.000 de lei pentru lipsa Registrului Spaţiilor Verzi, instrument obligatoriu de indexare a spaţiilor verzi, după ce în martie Capitala fusese amendată pentru poluare.

► La acel moment a reieşit că de fapt Primăria nici măcar nu ştie câte spaţii verzi sunt în oraş, astfel că nici nu se poate pune problema gestionării acestora. Din calculele realizate de Ministerul Mediului la acel moment, Bucureştiul ar fi avut o suprafaţă de spaţiu verde de 8,89 de metri pătraţi pe cap de locuitor, mult sub limita impusă de OUG 195/2005 privind protecţia mediului care prevede o suprafaţă minimă obligatorie de 26 de metri pătraţi pe cap de locuitor.

Bucureştiul nu are un registru verde, care să contorizeze nu­mărul exact de spaţii verzi şi de metri pă­traţi de spaţiu verde alocat fie­că­rui cetăţean. Totuşi, din 2007, există Legea 24 privind re­gle­men­tarea şi admi­nis­trarea spaţiilor verzi din in­travilanul localităţilor, lege care prevede existenţa unui astfel de registru, definit ca „un sistem informaţional care cuprinde datele tehnice ale tuturor spaţiilor verzi con­form indicilor de calitate şi cantitate“.

„În teorie, îl avem, a fost finalizat în 2011, însă în realitate este doar o hartă, nu un instrument care să ajute la gestionare. Aşa că nu ştim câte spaţii verzi avem şi nu putem face o strategie unde am putea dezvolta reţeaua verde.“

„În varianta iniţială a registrului verde, s-au luat în considerare inclusiv curţile oamenilor, care sunt private, nu pot fi considerate spaţii verzi.“

O altă problemă este însă că Legea 24 nu are o definiţie a spaţiului verde. De exemplu, parcul Herăstrău figurează ca fiind un spaţiu verde, dar şi o alveolă din interiorul lui este considerată tot spaţiu verde.

„Nu ştim câte spaţii verzi avem şi atunci spunem că avem mulţi sau puţini metri pătraţi, fără cifre.“

Principalul actor care ar trebui să se ocupe de „înverzirea“ Capitalei este Primăria Municipiului Bucureşti. Instituţia trebuie să genereze strategia de dezvoltare a spaţiilor verzi şi să facă registrul verde, însă Legea 24 nu interzice ca şi primăriile de sector să-şi facă singure strategiile şi registrul verde.

„Administraţiile din România se concentrează pe partea estetică, şi nu pe calitatea locuirii. Preferă să pună panseluţe şi petunii, dar nu investesc în calitatea arborilor. La noi nu se discută despre standardele de vegetaţie, cu care o plantă iese din pepinieră. La noi se plantează arbori cu standarde inferioare, exemplare care nu sunt pregătite să facă faţă problemelor care există în oraş.

Nu e vorba despre specii, ci despre dimensiuni. Iarna, când se curăţă zăpada de pe străzi, ea se depozitează pe aliniamente, unde sunt arbori. Aşa că cei mai mulţi nu trec de prima iarnă la noi, pentru că nu au coroana formată ca să suporte condiţiile meteo“, explică Diana Culescu.

Aşa se explică de ce, deşi se plantează constant arbori pe aliniamente, Bucureştiul nu are străzile înverzite care sunt în Londra, Paris sau Berlin.