Ilie Bolojan, întotdeauna o plăcere să vad un Decreţel care vine în momente fierbinţi să pună umărul la politica mare de la Bucureşti. Sunt un mare susţinător al Decreţeilor din politica mare, Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă şi Hunor Kelemen, este grozav că vine şi Nicuşor Dan în ajutor. Multă vreme Decreţeii născuţi înainte de 1970 s-au ferit să meargă la cârma ţării, se culpabilizau pentru că au trăit jumătate de viaţă în hulita ”Epoca de Aur” a Ceauşeştilor – probabil din acest motiv au fost reţinuţi să iasă în faţă ca să schimbe România (sau nu au avut chef, au fost leneşi, si-au văzut de afaceri, s-au pensionat şi au grija de nepoţi, etc.).

Ilie Bolojan, eu nu ajung niciodată la aceste întâlniri cu distinşii oameni de afaceri ai antreprenorialului şi corporatismului românesc, pe de o parte pentru că nu am timp şi, pe de alta, pentru că nu sunt parte din marile confederaţii, consilii, patronate, asociaţii, camere de comerţ, etc. De fapt reprezint o companie mare mică, sunt de-abia pe locul 400 în 2023 ca cifra de afaceri. Dar, Ilie Bolojan, ca să vezi paradoxul, sunt pe locul 40, tot în 2023, ca profit raportat şi, desigur, impozit pe profitul raportat plătit în ţară. Orice necunoscător în ale economiei ar spune că 400 / 40 este un paradox, dar dacă profesorii de economie, analiştii de afaceri şi experţii în macroeconomie nu îl vad, cine sunt eu sa îl aduc în atenţia politicienilor?

Ilie Bolojan, vii la Bucureşti într-un an 2024 greu pentru România, s-a terminat foarte complicat, s-au întâmplat în câteva zile lucruri de neimaginat în urma cu o lună. Încă suntem în stare de şoc, bulversaţi, stresaţi, îngrijoraţi de viitorul copiilor şi nepoţilor noştri. Ştiam că inteligenta artificială schimbă lumea, dar nu ştiam că o schimbă într-un mod atât de ciudat.

Dar răul de la sfârşitul anului nu este cel mai mare rău. Avem un rău infiltrat de ani de zile despre care nu se vorbeşte, este un rău mai complicat, mai insidios, mai perfid, mai periculos şi de o mie de ori mai rău.

Ilie Bolojan, continuă să se închidă fabrici de prelucrare, suntem  ocoliţi de marile capitaluri industriale şi antreprenorii români care au unităţi de producţie vor să vândă şi să iasă din afaceri.

Dezindustrializarea este cel mai mare rău. Se fabrică din ce în ce mai puţin în Romania iar industriei noastre de prelucrare îi lipseşte competitivitatea. Creşte importul de produse care beneficiază de subvenţii pe energie la ele în ţară, birocraţia şi corupţia administrativă împiedică absorbţia mai rapidă de fonduri şi obţinerea de aprobări pentru investiţii, resursa umană specializată şi calificată este inexistentă, lanţurile de aprovizionare sunt lungi şi costisitoare şi avem zero diplomaţie economică. Mai presus de orice criminalitatea fiscală din alte domenii şi preţul energiei pun la grea încercare industria de prelucrare din ţară.

Ilie Bolojan, toate marile proiecte ale României care beneficiază de finanţare - digitalizarea, energia verde, şcolile, spitalele, infrastructura de transport, etc. - toate vor fi clădite şi echipate cu materiale din import, cu echipamente şi tehnologie din import şi, la fel de grav, cu ingineri şi muncitori din import. Toata strategia integrată de dezvoltare durabila a Bihorului care beneficiază de finanţare – coridoarele de mobilitate, infrastructura de transport, electrificarea flotei publice, etc. - toate vor fi clădite şi echipate cu materiale din import, cu tehnologie şi echipamente din import şi, la fel de grav, cu ingineri şi muncitori din import.

Toate lucrurile astea nu se pot termina bine, fără industrie de prelucrare o economie nu are cum sa fie sustenabilă.

Ilie Bolojan, sunt convins că la întâlnirea de astăzi cu oamenii de afaceri aceştia au pus pe primul loc în ordinea priorităţilor economiei stoparea dezindustrializării României. Sau nu?