Economia „pandemică“. Cine sunt câştigătorii?
An de an, procesul de evaluare a celor mai mari companii din economia locală vine cu provocări inerente, ca în orice domeniu sau proces care nu se bazează pe o ştiinţă exactă, ci pe o analiză multilaterală de factori şi influenţe, inclusiv elemente pur calitative, ca de exemplu sentimentul investitorilor.
An de an, procesul de evaluare a celor mai mari companii din economia locală vine cu provocări inerente, ca în orice domeniu sau proces care nu se bazează pe o ştiinţă exactă, ci pe o analiză multilaterală de factori şi influenţe, inclusiv elemente pur calitative, ca de exemplu sentimentul investitorilor. Anul acesta a fost cu atât mai provocator, având în vedere contextul pandemic în care ne aflăm şi influenţa lui asupra economiei şi a mediului de business global, România nefăcând, bineînţeles, excepţie.
Chiar şi în ceea ce priveşte evaluările date de piaţă, în speţă bursele de valori, discuţia publică în această perioadă gravitează în jurul ideii de divergenţă şi al întrebării dacă evaluările curente reflectă situaţia din economia reală.
Mulţi au concluzionat deja că bursele sunt complet decuplate de economie, cumva firesc dacă avem în vedere că indicii americani sunt astăzi la maxime istorice, iar cei europeni, inclusiv neaoşul BET, aproape de maxime, în timp ce scenariul macroeconomic nu este nici pe departe similar cu cel de dinainte de pandemie. Aceeaşi situaţie poate fi observată şi în topul celor mai valoroase 100 de companii din România, unde, la nivel agregat, valoarea înregistrează o evoluţie timidă, dar pozitivă, 1%, în timp ce valoarea primelor 10 companii a crescut cu 7%.
Atât stimulii monetari, fiscali şi guvernamentali avuţi în vedere, cât şi veştile pozitive despre vaccinul care ar „readuce lumea la normal“ contribuie la susţinerea acestor evaluări. Dar mai presus şi mai profund decât asta, cred că evaluările actuale reflectă parţial nişte trenduri structurale foarte puternice, care au fost accelerate de economia „pandemică“: digitalizarea şi automatizarea companiilor, indiferent de industria în care activează.
Practic, evaluările actuale sunt într-o măsură din ce în ce mai mare determinate pe baza activelor intangibile sau mai puţin tangibile: de la banalul brand comercial la aplicaţii software sau de automatizare, până la deţinerea de date în sine, care oferă metode noi de monetizare şi implicit creare de valoare. De exemplu, într-un studiu recent citat de Bloomberg s-a observat că acţiunile companiilor din indicele american S&P 500 care au un nivel ridicat al activelor intangibile per angajat au performat cel mai bine în 2020, în timp ce cele cu un nivel scăzut al acestui indicator au înregistrat cele mai slabe rezultate. Acest trend, vizibil şi înainte, a fost accelerat de contextul pandemic din ambele direcţii. Pe de-o parte, a crescut adopţia de tehnologii inovative, iar pe de altă parte industriile care se bazau preponderent pe active fixe şi capital uman pentru a crea valoare au fost afectate de carantină, distanţarea socială şi scăderea apetitului de consum al populaţiei.
Această nouă realitate este globală şi, bineînţeles, îşi face simţită prezenţa şi la nivelul celor mai valoroase 100 de companii din România. Companiile de tehnologie prezente în top au înregistrat creşteri agregate de aproape 70%, în timp ce companiile de retail online (cu o componentă intangibilă puternică) au crescut cu peste 100%. De asemenea, în top 5 cele mai valoroase companii avem în premieră doi reprezentanţi ai acestor sectoare.
Alţi câştigători locali au fost: industria farma, sectorul de retail alimentar şi „do-it-yourself“, toate beneficiind de schimbarea preferinţelor de consum ale populaţiei în acest context pandemic.
Însă dincolo de câştigătorii vizibili imediat, cred că altceva este important. Atunci când vorbesc cu antreprenorii şi managerii din spatele companiilor locale despre anul care stă să se încheie, cel mai utilizat cuvânt este „special“. Nu ştiu cât din această abordare vine raţional şi cât intuitiv, însă consider că exprimă fidel modul în care ar trebui privită orice situaţie de criză - ca o oportunitate. Special înseamnă nu doar ieşit din comun sau diferit, ci şi deosebit de bun, de valoros sau chiar excepţional. Astfel că, dincolo de câştigătorii evidenţi, cred că orice companie cu o astfel de abordare, completată de adaptabilitate şi inovaţie, va deveni inevitabil un câştigător pe termen lung.
Alexandru Vlaicu este manager investment banking & capital markets BT Capital Partners
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro