Proiectul de lege privind instituirea timbrului cultural a fost iniţiat de 84 de deputaţi şi senatori din mai multe partide, printre care PSD, PNL, PDL, PP-DD şi UDMR, şi a fost adoptat de Senat pe 8 decembrie 2014. Totodată, pe 15 decembrie 2014, proiectul de lege a fost prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, iar pe 3 februarie a primit aviz de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

"Am luat cunoştinţă cu îngrijorare despre noul proiect de lege dezbătut în comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor privind timbrul cultural, proiect menit să înlocuiască legea nr. 35/1994. Îngrijorarea noastră nu priveşte aspectele tehnice ale proiectului, ci mai ales creşterea fără precedent a nivelului de taxare. Astfel, pentru valoarea timbrului literar (TL) aplicat cărţilor de beletristică, proiectul prevede o creştere de la 2% din preţul de vânzare al cărţilor la o valoare forfetară de 1 leu", se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX de editura Polirom.

Practic, dacă pentru o carte care costă 10 lei valoarea TL este în prezent de 0,2 lei, prin aplicarea noii legi, aceasta va creşte de cinci ori. Pentru un preţ mediu al cărţilor editate în prezent în România - de 20 lei -, creşterea va fi de 250%. Legea prevede aplicarea pe fiecare carte a unui timbru, similar celui utilizat pentru ţigări şi băuturi alcoolice, şi un mod de administrare birocratic, care va implica costuri suplimentare de administrare a TL, se arată în comunicat. "Estimăm că toate acestea cumulate vor duce la creşteri medii de preţuri de circa 7 - 8% faţă de cele actuale", se mai arată în comunicatul citat.

Criza economică a redus drastic, cu 30 - 40%, piaţa de carte autohtonă. Consumul de carte per capita în România este printre cele mai scăzute, iar bibliotecile, inclusiv cele şcolare, cu puţine excepţii, au un fond de carte vechi, deteriorat, lipsite fiind de fonduri pentru achiziţii, spun reprezentanţii editurii Polirom.

"Creşterea unei taxe, şi aşa unice în Uniunea Europeană, nu va face decât să reducă şi mai mult accesul unei largi categorii de oameni la literatură. Chiar şi pentru o cotă de TVA redusă (de 9%), prin noua valoare de 1 leu a TL, cartea va fi purtătoare de taxe majorate. Pentru o carte de 10 de lei, taxarea va fi de 19%, de trei ori mai mare decât nivelul mediu european. Menţionăm că în multe ţări preocupate de accesul cetăţenilor lor la cultură, nivelul de taxare este zero sau unul foarte redus (3 - 6%). Nu ştim în ce măsură creşterea taxei pentru cărţile de literatură va sluji uniunilor de creatori, întrucât proiectul de lege nu reglementează modul de utilizare a sumelor colectate. Ştim însă că primii afectaţi de scumpire vor fi elevii, studenţii şi toţi iubitorii de beletristică, în general. Inevitabil, cererea de carte va scădea odată cu suprataxarea, iar accesul la informaţie şi cultură - în măsura în care este un drept constituţional - va fi şi mai restricţionat", mai spun reprezentanţii editurii Polirom.

Potrivit editurii Nemira, proiectul de lege nu menţionează modul în care pot fi folosite sumele colectate de organisme precum Uniunea Scriitorilor din România, lucru sesizat şi în Avizul Comisiei legislative din Senatul României.

"Nu trebuie să existe un conflict între producătorii şi consumatorii de literatură, nici între ei şi editori, însă este evident că suprataxarea editurilor şi, implicit, a cititorilor, nu poate fi benefică, pe termen lung, nici scriitorilor înşişi, incluşi sau nu în asociaţii sau uniuni literare, ale căror cărţi nu vor mai ajunge la publicul larg", spun reprezentanţii editurii Nemira.

Prin urmare, editurile solicită ca legiuitorul să reanalizeze implicaţiile unei asemenea legi şi să-şi asume consecinţele sociale pe care ea le generează, în cazul în care nivelul de taxare al cărţilor va rămâne cel prevăzut de actualul proiect.

În expunerea de motive, publicată pe cdep.ro, se arată că instituirea timbrului cultural este necesară şi este cerută de toate uniunile de creatori din România - Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, Uniunea Teatrală, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Cineaştilor, Uniunea Arhitecţilor.

De asemenea, şi Ordinul Arhitecţilor din România (OAR) şi-a arătat nemulţumirea faţă de acest proiect, spunând că se încearcă excluderea sa de la fondurile rezultate din "timbrul arhitecturii", ca urmare a proiectului de lege privind instituirea timbrului cultural, prin care doar uniunile de creatori care au şi statutul de utilitate publică beneficiază de fonduri.

Prin legislaţia în vigoare, Legea nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment şi normele ulterioare pentru aplicarea legii, Ordinul Arhitecţilor din România (organizaţia care reglementează exercitarea profesiei, înfiinţată prin Legea nr. 184/2001, în prezent cu 8.100 membri) este beneficiar al timbrului de arhitectură alături de Uniunea Arhitecţilor din România (cu statut de asociaţie cu obiective culturale, constituită conform OG nr. 26/2000, cu 2.000 membri) - principalele organizaţii ale breslei arhitecţilor.

Timbrul de arhitectură se aplică, în virtutea legii, proiectelor de arhitectură întocmite de arhitecţi cu drept de semnătură, deci membri ai OAR, şi reprezintă 0,5‰ din valoarea investiţiei, care se colectează odată cu taxa de autorizare.

"Nu sunt sume exorbitante, dar sunt sume care pe noi ne ajută să finanţăm an de an proiecte culturale", au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţii OAR.

Potrivit proiectului de lege privind instituirea timbrului cultural, este introdusă ca o condiţie obligatorie pentru accesul la timbru deţinerea statutului de "utilitate publică".

"Cei care vor primi de acum acest fond de timbru vor fi uniunile de creatori care au şi statut de utilitate publică. Ordinul Arhitecţilor este uniune de creatori, dar nu are acest statut de utilitate publică, ci doar de interes public. Sunt două noţiuni diferite, potrivit legislaţiei actuale", au mai declarat reprezentanţii OAR.

OAR, înfiinţat prin Legea 184/2001, deţine statutul de organizaţie de "interes public". Potrivit OAR, statutul de "utilitate publică" poate fi obţinut doar de organizaţiile constituite în baza Ordonanţei Guvernului 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Deşi juridic cele două noţiuni sunt diferite, fiind reglementate de acte normative distincte, "interesul" şi "utilitatea" publică fac referire în fond la lucruri similare: interesul public vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţelor autorităţilor publice. Prin "utilitate publică", în sensul Ordonanţei Guvernului 26/2000, se înţelege orice activitate care vizează atingerea unor scopuri benefice în domenii de interes public general şi/ sau al unei colectivităţi, spune OAR.

În ceea ce priveşte eventuala modificare a statutului Ordinului Arhitecţilor din România, reprezentanţii OAR au declarat că au depus mai multe solicitări în acest sens, însă sunt mai multe ministere care trebuie să-şi dea avizul, iar Ministerul Justiţiei le-a respins cererea de fiecare dată.

"Sunt mai multe ministere care trebuie să-şi dea avizul, respectiv Ministerul Culturii, Ministerul Dezvoltării - care decide în ultimă instanţă - şi Ministerul Justiţiei, care ne-a respins această solicitare, noi rămânând în continuare, prin legea noastră de înfiinţare, organizaţie de interes public. Nu suntem şi de utilitate publică", au mai spus reprezentanţii OAR.

OAR este organizaţie profesională de creatori (beneficiari ai dreptului de autor conform legii), singura care generează timbrul de arhitectură, prin reglementarea dreptului de semnătură. Conform legii, OAR are atribuţii privind protejarea şi promovarea calităţii produsului de arhitectură. În acest sens, OAR, prin Politica pentru Arhitectură elaborată şi asumată, a utilizat timbrul de arhitectură în proiecte de utilitate publică: educare, conştientizare, valorificare a patrimoniului, implicare civică, dezvoltare sustenabilă etc. Fondul de timbru este exclusiv destinat proiectelor culturale şi editoriale care promovează în societate ridicarea calităţii şi culturii mediului construit, precum şi programe sociale, precizează OAR.

Pentru a nu pierde timbrul de arhitectură, OAR a solicitat parlamentarilor introducerea unui singur amendament care poate corecta această problemă. Amendamentul cerut este ca organizaţiile beneficiare ale timbrului cultural să poate avea şi statut de "interes public", nu doar exclusiv de "utilitate publică".