Cazul Portugaliei a respectat la virgula scenariile grec si irlandez, cu oficialii de frunte ai tarii negand vehement cu lunile ca ar avea nevoie de vreun cent de imprumut, pentru ca subit sa anunte spasiti ca au redactat deja cererea oficiala; tot ca in cazurile precedente, au si aparut incurajarile optimiste din randul oficialilor europeni ca salvarea Portugaliei (cu 75 de miliarde de euro, probabil) va opri, nu-i asa, efectul de contagiune si presiunea pietelor asupra altor state cu potential de risc. Si, pentru ca similitudinile nu se opresc aici, cei vizati sa vina la rand - in cazul de fata Spania - au dat prompt asigurari ca au luat deja masurile de austeritate necesare ca nu cumva sa aiba nevoie de imprumuturi externe pentru a-si rambursa datoriile scadente.

Dupa cum se vede, in Uniunea Europeana se contureaza deja un mecanism de actiune coordonata, insa nu in directia dorita de liderii europeni. Acestia au in minte o cu totul alta schema de functionare pe care au incercat sa o expuna in concluziile summitului din 24-25 martie, sub forma, in principal, a pactului Euro Plus, la care si Romania a aderat. In principiu, dorinta Germaniei de a vedea o uniune fiscala care sa o dubleze pe cea monetara a inceput sa prinda contur, desi nu in varianta cazona, incluzand si o armonizare a impozitelor, pe care cancelarul Angela Merkel o prezentase initial colegilor din zona euro in urma cu doua luni.

Clubul celor 23 de membri ai Euro Plus (cei 17 membri ai zonei euro plus membrii simpatizanti Bulgaria, Romania, Polonia, Lituania, Letonia si Danemarca) va fi, se spera, mai mult decat un nou prilej de reuniuni oficiale separate de grupul mare al celor 27. In primavara anului viitor cei 23 (pe parcurs li s-ar putea adauga teoretic si Cehia, Ungaria, Suedia si Marea Britanie, care au refuzat invitatia initiala) se vor intalni pentru a trage primele concluzii legate de cum au reusit sa respecte fiecare criteriile de convergenta stabilite de Euro Plus, speranta cvasiunanima fiind ca respectarea acestora va putea evita noi Grecii, Irlande sau Portugalii.

Marile capitole ale noului Pact sunt competitivitatea pietei muncii, sustenabilitatea fiscala si investitiile in cercetare, educatie si infrastructura, dar parametrii in care acestea trebuie dezvoltate au fost lasati la latitudinea statelor membre. Chiar si asa, perspectiva supervizarii de la Bruxelles a unor domenii care pana acum erau de competenta exclusiva a statelor, cum sunt piata muncii, sistemul de pensii sau finantele publice, a dat frisoane euroscepticilor.

Aproape de noi, Ungaria, care mai conduce pentru trei luni clubul UE, a refuzat sa adere la Euro Plus, pretextand prin premierul Viktor Orban ca nu vrea sa primeasca in plic o decizie de anulare a taxelor suplimentare impuse bancilor si pe marile corporatii din energie si telecom. Temerile premierului au fost contrazise si de ministrul sau de externe, Janos Martonyi, dar si de opt experti economici ai tarii, care i-au cerut public sa citeasca mai bine documentul si sa puna mana sa-l semneze, pentru ca Bruxellesul nu va umbla deocamdata la impozitele nationale. Prin Euro Plus se incearca uniformizarea modului cum se calculeaza baza de impozitare in fiecare tara, dar de uniformizarea impozitelor nu a fost inca vorba si nici nu prea poate fi, dat fiind decalajul de competitivitate pe care unele state incearca sa-l recupereze fiscal cu impozite atractive (cota unica de 10% in Bulgaria, 16% in Romania etc.).

Problema Euro Plus este ca apare intr-o Europa macinata de austeritate fiscala si bugetara sustinuta agresiv de Germania, liderul economic al Uniunii. Austeritatea nu poate duce rapid la cresterea competitivitatii, pentru ca nu stimuleaza economia, ci doar o fereste de ceea ce nu-si poate permite, adica de deficite si datorii prea mari.

Se creeaza astfel un cerc vicios care poate fi mai bine observat in cazul statelor cu probleme certificate deja - Grecia, Irlanda, mai nou si Portugalia: imprumuturile acordate pentru a echilibra balanta bugetara au venit la pachet cu masuri de austeritate (pe care initial parlamentul portughez le-a refuzat, ducand la demisia cabinetului Jose Socrates) care au tras in jos economia si au facut imposibila respectarea parametrilor initiali ai acordului. Asa este cazul cu Grecia, care si-a renegociat dobanda si maturitatea creditului (desi expertii spun ca va fi nevoie de o restructurare serioasa), cu Irlanda (care deocamdata nu a obtinut conditii mai bune, desi le-a cerut) si probabil asa va fi si cu Portugalia, in cazul careia acordul ar urma sa contina doar obiective pe termen scurt, intrucat alegerile legislative din 5 iunie pot schimba culoarea politica a guvernului.