Băncile internaţionale prezente în Europa Centrală şi de Est – Unicredit, Erste, Raiffeisen, Société Générale, Citi, Intesa – continuă să vadă această regiune cu potenţial de dezvoltare şi extindere, fie printr-o creştere organică mai susţinută, fie prin consolidare, adică prin fuziuni şi achiziţii, o temă care a revenit în atenţie.

„Europa Centrală şi de Est are o creştere economică mai mare decât Europa de Vest, este o piaţă încă sub-bancarizată – raportul credite în PIB este de numai 50% – există potenţial de lansare de noi produse şi servicii şi de extindere în regiune prin cross-selling. Zona poate încă absorbi capital, iar băncile pot să fie în continuare jucători activi în a fi motorul creşterii economice, nu numai să obţină profit”, a declarat Teodora Petkova, şeful Unicredit pe Europa Centrală şi de Est, la Viena, într-un panel cu băncile din regiune la Forumul Europei Centrale şi de Est 2025.

În ciuda crizelor multiple din 2020 încoace, ECE a fost extrem de rezilientă faţă de Europa de Vest, unde Germania este la limita recesiunii. În 2025, creşterea prognozată de Unicredit pentru ECE este de 3,9%.

Petkova spune că clienţii, atât companiile, cât şi persoanele fizice, sunt mult mai maturi, mai bine poziţionaţi, iar nivelul de educaţie financiară este mai ridicat faţă de acum 10-15 ani.

„Şi noi avem această responsabilitate de a creşte nivelul de educaţie financiară.”

Această zonă continuă să ofere oportunităţi, iar pentru Unicredit, dar şi pentru celelalte bănci, intrarea pe zona de asset management, fonduri mutuale, piaţă de capital, consultanţă pentru clienţi va reprezenta un focus în următorii ani.

Creşterea convergenţei regiunii, deci implicit a ţării lor faţă de UE, creşterea salariilor, apariţia unor noi surse financiare, creşterea economică şi a businessurilor, a făcut ca aceste ţări să aibă bani mai mulţi, clienţii băncilor să aibă bani disponibili, care în acest moment îşi caută noi surse de investiţii şi de aceea au devenit o nouă piaţă pentru bănci.

Regiunea ECE nu este atât de diversificată ca pieţele occidentale în privinţa produselor şi serviciilor, aşa că băncile încearcă să facă mai mult în această zonă.

„Creditarea nu este atât de mare şi trebuie să găsim o modalitate pentru a împrumuta mai mult”, a menţionat Stanislas Lecat, şeful pe această zonă pentru Instituţii Financiare la Société Générale, care în România deţine BRD.

De obicei, băncile internaţionale prezente în regiune creditau mai mult corporaţiile şi companiile locale cele mai solide, în încercarea de a nu-şi majora riscul. Această situaţie s-a văzut cel mai bine după criza din 2008, când grupurile bancare regionale au făcut paşi înapoi, ceea ce a permis băncilor locale să crească prin finanţarea companiilor şi antreprenorilor locali. Acum aceste bănci multinaţionale încearcă să recupereze teren pe această piaţă. De asemenea, având în vedere fondurile europene de miliarde şi miliarde de euro alocate de la Bruxelles, băncile vor să ia mai multă expunere în susţinerea investiţiilor publice.

Paola Papanicolaou, şeful diviziei internaţionale de la Intesa, spune că oportunităţile pentru zona de lucrări de infrastructură sunt în atenţia băncii, dar nu numai. „Vrem să susţinem ţările şi companiile să se integreze întâi în regiune, unde vedem oportunităţi mari, şi apoi în UE.”

În România, după ani de zile în care nu prea au făcut nimic şi nu s-au extins, băncile italiene au început să se mişte: UniCredit a preluat Alpha Bank, având ca ţintă să ajungă pe locul 3 în piaţă, iar Intesa a cumpărat First Bank, având ca ţintă să intre în top 10.

Stanislava Staneva, şeful de corporate pentru Europa Centrală la banca americană Citi, spune că băncile trebuie să investească mai mult în creştere, să fie mai prezente pentru clienţi, dând exemplu crizei din energie, unde este nevoie de finanţări foarte mari. Dar, câteodată, deşi băncile ar vrea să crească, există o lipsă de oportunităţi de investiţii.

Stefan Dorfler, directorul financiar al Erste Group, spune că există motive fundamentale pentru a fi optimist în continuare pentru această zonă: penetrarea bancară şi financiară va continua să crească, ceea ce va face ca apropierea de UE prin convergenţă să se reducă. Dar ţările au şi vor avea evoluţii diferite. Presiunea schimbărilor tehnologice, multe dintre ele venind de la clienţi, precum şi creşterea reglementării, face ca băncile să aibă nevoie de operaţiuni de scală pentru a continua să fie prezente. Ceea ce aduce din nou în discuţie problema consolidării bancare, nu numai în ţări, ci şi în întreaga regiune.

Stefan Dorfler spune că după criză băncile nu puteau să aibă ca temă consolidarea, dar acum sunt în poziţia de a relua discuţiile. „Până acum nu au fost condiţii pentru tranzacţii cross-border, dar acum sunt.”

Consolidarea bancară este extrem de complicată, văzută din punct de vedere regional, pentru că ţările şi guvernele nu prea sunt dispuse să accepte achiziţia de către altcineva a campionilor sau băncilor locale. Teodora Petkova spune că discuţiile UniCredit-Commerzbank reprezintă un test privind acest proces de consolidare cross-border.

UniCredit a făcut o ofertă pentru a doua-a treia bancă germană, Commerzbank, dar guvernul de la Berlin nu prea este confortabil cu această mişcare. În Europa, care este o piaţă extrem de fragmentată, consolidarea pe zona bancară este foarte complicată la nivel de cross-border, pentru că niciun guvern nu vrea ca băncile locale să fie cumpărate de altcineva. În aceste condiţii, băncile din Europa nu au o scală suficient de mare şi, de aceea, sunt mai puţin competitive decât cele americane.

Luckasz Januszewski, membru în boardul de corporate şi investment banking la Raiffeisen Bank International, spune că am putea vedea la începutul mai multe parteneriate în sistemul bancar: „Nu trebuie să fie o integrare completă, dar trebuie găsită o modalitate de a face business împreună, între bănci. Până la urmă, guvernele trebuie să fie mult mai deschise să discute despre aceste parteneriate şi consolidări.”

Europa Centrală şi de Est a avut o evoluţie spectaculoasă după căderea comunismului, deschizând oportunităţi de extindere pentru multinaţionalele din vest, pentru băncile din Austria, de exemplu, pentru această zonă istorică, ceea ce a schimbat fundamental condiţiile economice, politice şi sociale.

Se consideră că, dacă nu ar fi căzut comunismul şi nu s-ar fi deschis această piaţă, vestul Europei ar fi făcut implozie, pentru că nu avea unde să se extindă.