Despre manageri nu se poate spune ca ar fi printre cei mai populari oameni din lume.  "Fisa de post" le cere sa fie mai intai fermi, capabili sa ia deciziile cele mai bune pentru  companie si abia apoi, eventual, sa fie populari. Asta nu-i scuteste de probleme. Dimpotriva. Obligati sa se imparta intre serviciu, familie si prieteni, multi risca sa ajunga pe tobogan.

Mihai Popa-Radu, specialist in coaching, spune ca nu exista o reteta, ca "tratamentul" trebuie sa fie adaptat in functie de client. El povesteste, de exemplu, cazul directorului de vanzari al unei companii importante din Romania care, prea ocupat fiind, isi pierduse controlul asupra agendei zilnice. "Principala sa problema era ca delega foarte putin din responsabilitati. Avea impresia ca nimeni din subordonati nu putea face treaba la fel de bine ca el", isi aminteste Popa-Radu. Solutia a fost gasita destul de usor. Clientul a inteles ca un subordonat nu trebuie sa stie, din prima, sa faca la perfectie munca care i se incredinteaza. "Daca isi poate face job-ul bine in proportie de 70%, atunci trebuie sa ii delegi responsabilitatea", i-a spus consultantul de coaching clientului sau.  

In al doilea rand, "pacientul" respectiv nu putea sa spuna niciodata "nu". Principa-lul motiv? Fiecare job nou inseamna o provocare pe care se simtea dator (fata de sine insusi) sa o duca la bun sfarsit. Cu alte cuvinte, timpul sau nu prea insemna mare lucru. "L-am intrebat cat crede el ca valoreaza o ora din timpul sau. Initial, mi-a raspuns ca o ora de lucru valoreaza cinci euro ca, in urma unor discutii mai aprofundate, sa ridice aceasta valoare la 50 de euro." Pana la urma, alegerea unor asistenti buni tine de arta managerului.

Asemeni unui capitan de nava, el trebuie sa vada drumul pe care merge compania. Cu alte cuvinte, privirea sa este orientata catre viitor, executia operatiunilor curente cazand in sarcina asistentilor. Dar ce se ascunde in spatele acestui cuvant (coaching) destul de greu de digerat de romani? Executive coaching-ul se afla undeva la granita dintre psihologia cognitiva, resurse umane si sportul de performanta. Coach-ul este, pana la urma, un antrenor, un consilier al oamenilor cu functii de conducere. Pe baza unor discutii cu acestia, el stie sa identifice factorii care le franeaza activitatea profesionala.

In nici un caz, coach-ul nu este un psihanalist pentru ca nu se ocupa de oameni bolnavi, ci de clienti sanatosi, aflati, pur si simplu, intr-un impas profesional sau personal. Coaching-ul este o activitate practicata inca din antichitate - e adevarat sub alte forme. Socrate, prin celebrele discutii purtate cu discipolii sai, este considerat parintele incontestabil al coaching-ului. 

Conceptul a evoluat in timp, fiind practicat in alte domenii. Unul dintre acestea este sportul de performanta - domeniu care a si dat numele acestei activitati (coach - antrenor, in limba engleza). In vremurile noastre, coaching-ul s-a extins in viata personala (executive coaching)  si activitatea profesionala (life coaching). Initial, a fost folosit de directorii marilor companii insa, mai nou, coaching-ul este aplicat si la alte niveluri de management.

Totodata, coach-ul nu trebuie confundat cu un trainer. Spre deosebire de acesta din urma, care transfera cunostinte catre "elevii" sai, coach-ul isi construieste "terapia" pe baza informatiilor venite din partea clientului. "Cel mai important este ca, inainte de a incepe o sedinta de executive coaching, clientul sa constientizeze faptul ca are nevoie de o schimbare profesionala si, cel mai important, sa vrea sa o faca", explica Mihai Popa-Radu, directorul companiei specializate "Seeds for success".

Cum decurge o sedinta de coaching? In cazul in care subiectii fac parte dintr-o organizatie, coach-ul trebuie, preliminar, sa realizeze un portret pentru fiecare membru al grupului prin discutii cu colegii, sefii si, eventual, persoane aflate in afara companiei: de exemplu, parteneri de afaceri.

La inceputul sedintei, se stabilesc niste obiective care trebuie sa fie specifice, masurabile, atractive, realiste si clar definite in timp. "Sa luam un exemplu: cineva care lucreaza in domeniul financiar isi propune sa lucreze pe Wall Street. Obiectivul sau este atractiv, insa nu este realist", explica Popa-Radu. Dupa stabilirea obiectivelor urmeaza o discutie despre ce elemente noi au aparut de la sedinta anterioara sau cum a decurs lucrul la "tema" stabilita cu o sedinta inainte. Se fixeaza niste subiecte curente si se stabilesc pasii pentru intalnirea urmatoare. Coach-ul trebuie sa verifice, de fiecare data, intentia, hotararea si entuziasmul pentru atingerea obiectivelor clientului sau.

Pe scurt, "coach-ul are misiunea sa-l scoata pe clientul sau din zona de confort psihic si de a-l determina sa-si depaseasca frica de necunoscut, de gura lumii sau de lipsa de resurse", comenteaza Popa-Radu. Pentru a da rezultate, o "cura" de coaching trebuie sa aiba minimum 12 sedinte, la interval de o saptamana.

Un bun coach, printre altele, ajuta persoanele cu raspundere sa isi regaseasca echilibrul in viata. Aceasta, pentru ca viata nu inseamna doar cariera, ci si viata de familie, viata spirituala sau ingrijirea sanatatii.

Unii manageri incearca sa rezolve problema time managementului intr-un mod destul de simplist: e adevarat ca neglijez celelalte laturi extraprofesionale, insa muncesc intens o perioada din viata in care acumulez maximum de resurse dupa care ma ocup si de mine, isi spun ei. Riscul care poate aparea in cazul unei asemenea strategii consta in aceea ca omul respectiv poate deveni prizonierul asa-zisei "colivii de aur". Mai concret, daca cineva face bani din investitii, niciodata nu va putea sa isi ia vacanta, pentru ca investitiile prezente vor atrage investitii viitoare si asa, la nesfarsit, creandu-se practic un cerc vicios.

Ce sanse reale are executive coaching-ul sa devina o moda si la noi, in conditiile in care aceste servicii genereaza venituri anuale de 600 de milioane de dolari la nivel mondial?  "Cred ca piata este pregatita sa foloseasca servicii de executive coaching numai intr-o mica masura, iar motivul este simplu: inca sunt resurse de tip training care nu au fost utilizate la adevarata valoare", considera Madalina Uceanu, director executiv la compania de resurse umane AIMS Human Capital Romania.

De fapt, Romania nu trebuie sa faca altceva decat sa repete istoria statelor vestice. Si aici, momentul in care acest serviciu s-a conturat a fost acela in care s-a constatat ca, desi au fost stabilite planuri de dezvoltare care au inclus mentoring, training si job rotation, in continuare existau probleme nerezolvate.  "Menirea executive coaching-ului este aceea de a interveni la nivelul perceptiei de sine, perceptie  care poate  fi  eronata  si astfel sa impiedice obtinerea unor performante superioare. Dupa indepartarea blocajelor, managerul poate utiliza intregul sau potential, ceea ce duce la rezultate mai bune atat individual, cat si in relatia cu subordonatii sai", completeaza Madalina Uceanu. "Cred ca executive coaching-ul va prinde si la noi, insa mai trebuie sa treaca timp.

Lucrurile vor evolua firesc, insa singurul lucru de care mi-e frica este ca pe piata sa nu apara falsi coach. De aceea, clientii trebuie sa se informeze inainte despre studiile viitorului «antrenor»", spune Mihai Popa-Radu. El insusi s-a apucat sa invete coaching dupa ce a testat pe propria piele serviciile unui specialist, pe vremea cand locuia la Londra. "Dupa ce am lucrat zece ani pe functii de conducere in publicitate, am plecat in Anglia, pentru ca sotia mea primise un job acolo. Din punct de vedere profesional, m-am trezit brusc singur. Consideram ca principala mea problema venea din caracterul meu introvertit, nepotrivit cu stilul mai incisiv al occidentalilor. Mergand la un coach, am fost pus sa trec pe hartie zece lucruri la care ma pricepeam cel mai bine. Dupa o ora, nu am putut scrie nici trei. Asa am inteles ca aveam alt neajuns: stateam prost la capitolul respect de sine." 

Totusi, coaching-ul are si limite. Teoretic, poate fi aplicat la orice nivel de management si in orice industrie. Practic, directorii companiilor mai mici nu vad necesitatea unui asemenea serviciu. "Personal, dat fiind domeniul in care lucrez si dimensiunile reduse ale echipei pe care o conduc, nu cred ca am nevoie de coaching", afirma Sorana Savu, senior partner la agentia de relatii publice Premium PR. "Prin intermediul portofoliului de clienti pe care il avem, pot  si trebuie sa ma familiarizez cu diferite structuri organizationale si stiluri de management - vad ce merge si ce nu, ce se poate aplica si la scara organizatiei mele si ce nu. Din toate acestea am continuu de invatat, intr-un mod foarte putin structurat, dar foarte util", adauga Sorana Savu. 

Pentru companiile mai mari, este o alta discutie. "Coaching-ul poate fi un serviciu excelent pentru managerii unor companii cu o structura mai complexa, cu un personal mai putin omogen ca functii, activitati, educatie sau salarizare. Exista, clar, momente de singuratate a managerului, pe care, cu ajutorul unui consultant le poti depasi mai usor", mai spune Sorana Savu. De fapt, reprezentantele multinationalelor sunt primele care importa in Romania aceasta moda. Si asta din simplul motiv ca au auzit de executive coaching de la managerii companiilor mama sau ai celor din filialele de pe pietele de vest. 

Un exemplu relevant este cel al directorului Pfizer, Hank McKinnell. Seful puternicei companii de farmaceutice este un om cu o gandire extrem de rapida. Atat de rapida, incat, in timpul unei discutii, nu avea rabdare sa isi asculte interlocutorul. Vroia sa stie continutul unei intrebari, inainte ca acesta sa isi formuleze intrebarea pana la capat.  Dupa colaborarea cu un executive coach a reusit sa rezolve problema: acum, asculta toata intrebarea, se gandeste si apoi raspunde.

Companiile care au cel mai mare potential de a apela la aceste servicii  raman cele multinationale, avand in vedere faptul ca asemenea servicii au o mai mare sansa sa fie folosite de catre birourile lor centrale sau alte filiale din pietele din vest. Felicia Dulea, director de marketing si dezvoltare la Coaching Institute din cadrul Codecs, este de alta parere: coaching-ul este util pentru companiile romanesti, indiferent de dimensiunea acestora. "In perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, companiile romanesti au nevoie de schimbare. Or, coaching-ul le poate pregati in acest sens", comenteaza Felicia Dulea. 

Nu in ultimul rand, coaching-ul poate fi considerat si o investitie in resursele umane, cu efecte directe asupra profitabilitatii companiei. "Rentabilitatea medie a unei investitii in acest gen de servicii pe care o obtine o companie din Vest se traduce in urmatoarele rezultate: veniturile sunt de sase ori mai mari decat investitia respectiva. Pentru Romania, daca am obtine un raport de doi la unu si tot ar fi ceva", adauga Felicia Dulea. Dincolo de a fi o solutie-minune, coaching-ul poate avea succes si in Romania, pe masura ce mediul de business va deveni mai complex, iar problemele managerilor tot mai presante. Deocamdata, multi manageri vad angajarea unui coach exact cum vad oamenii de rand mersul la psiholog: un moft.