Inceputul acestui articol marcheaza sfarsitul zonelor defavorizate: data de 3 decembrie 2004. Nu e un sfarsit hamletian. Nu moare nimeni, iar zonele vor exista fizic inca un numar de ani, majoritatea pana in 2009 - 2010. Le va mai ramane insa o singura facilitate din decembrie anul acesta: cea privind impozitul pe profit.

Nu se pune problema sa renuntam, investitia este prea mare, avem toata infrastructura la Filipesti", spune Radu Timis, seful companiei de produse din carne Cristim, una din investitiile importante din Prahova. 

Timis contrazice astfel, si nu este singurul, primul gand, acela al renuntarii, care poate incerca pe oricine afla despre modificarile la care a fost supusa legislatia privind zonele defavorizate in ultima perioada. 

Implementarea acquis-ului comunitar privind concurenta si ajutorul de stat au impus schimbari legislative care au eliminat rand pe rand toate scutirile si stimulentele aplicate investitiilor din cele 38 de zone defavorizate din Romania. 

Evolutia zonelor defavorizate a fost o poveste tipic romaneasca. Au creat milionari in dolari, care au stiut sa speculeze la maxim facilitatile acordate. I-a invrajbit pe unii impotriva altora, cunoscute fiind disputele dintre crescatorii autohtoni de porci cu procesatorii de carne din import care au activat in zonele defavorizate. Au atras producatori de imbracaminte si de incaltaminte in lohn, o alta particularitate a capitalismului romanesc, acum pe cale de disparitie. 

Din punct de vedere al atragerii investitiilor, cele aproape 600 de milioane de euro aduse pot fi considerate un succes. Criticii vor invoca evaziunea fiscala sau folosirea zonelor drept paravan de catre companii care activau in cu totul alte parti ale tarii. 

"Legislatia in domeniul zonelor defavorizate prevedea acordarea de facilitati fiscale neconditionate de valoarea investitiei realizate de agentul economice. A existat astfel posibilitatea ca in practica un agent economic sa realizeze o investitie initiala cu valoare mica si sa beneficieze de facilitati fiscale cu valori mult mai mari decat cele ale investitiei", spune Vali Baciu, directoarea directiei pentru zonele defavorizate din Ministerul Administratiei si Internelor.   

In Valea Jiului, printre personajele povestii se numara vermutul Martini si bicicletele DH Sport. Timp de doi ani vermutul Martini a venit in Romania prin Valea Jiului, unde era imbuteliat de compania bucuresteana Lerida. Decizia de abandonare a facilitatii din vale nu a fost dictata de evolutia legislatiei zonelor defavorizate, ci de evolutia pietei bauturilor si de modificarile regimului vamal in domeniu. 

In 1999, un grup de investitori chinezi au infiintat tot in Valea Jiului compania DH Sport, care a ajuns sa ocupe in jur de 70% din piata romaneasca a bicicletelor. Anul trecut compania a avut o cifra de afaceri de 110 miliarde de lei, iar pentru acest an estimeaza o crestere la 170 de miliarde de lei. 

"Chiar daca eliminarea facilitatilor ne-a afectat activitatea, capacitatea de productie din Valea Jiului va ramane. Intentionam sa ne extindem activitatea intr-o noua facilitate, la Deva", spune Lucian Contras, assistant manager la DHS. DH Sport colaboreaza cu peste 200 de societati comerciale, bicicletele sale fiind incluse si in oferta retelelor Carrefour si Metro. Compania realizeaza exporturi si in tari din Comunitatea Europeana - Ungaria, Germania, Spania, Marea Britanie, Italia.

"In regiunile in care PIB/locuitor este mai mic de 60% din media comunitara, se poate acorda ajutor de stat la intensitate maxima", precizeaza Vali Baciu. Ironia sta in faptul ca, in cazul in care s-ar aplica normativele europene privind acordarea ajutoarelor, intreg teritoriul Romaniei ar fi indreptatit sa beneficieze de ajutoare de stat.