Fondul Suveran de Investiţii al Arabiei Saudite a investit peste 2 miliarde de dolari pentru noi contracte de sponsorizare a fotbalului pe termen lung în acest an, într-un semn al ambiţiilor crescânde ale regatului faţă de cel mai popular sport din lume, conform Financial Times.

Fondul Public de Investiţii a precizat în cea mai recentă declaraţie financiară că a încheiat acorduri de sponsorizare “cu mai multe cluburi de fotbal în valoare de 8,75 miliarde SAR (2,3 miliarde de dolari)” în primele opt luni ale anului 2022. Cei mai mulţi bani sunt pentru fotbalul intern.

Tranzacţiile subliniază modul în care PIF, care are în administrare active de peste 600 de miliarde de dolari, este folosit de prinţul moştenitor Mohammed bin Salman pentru a diversifica economia ţării. Spre deosebire de majoritatea celorlalte fonduri de investiţii, PIF are un mandat dublu, de a contribui la dezvoltarea naţiunii, precum şi de a urmări obţinerea de randamente financiare.

Cea mai mare parte a creşterii cheltuielilor provine dintr-o serie de parteneriate comerciale pe 20 de ani între companiile de portofoliu Qiddiya şi Jeddah Central şi câteva cluburi de fotbal naţionale, precum şi dintr-un acord de cinci ani pentru sponsorizarea ligii de fotbal saudite de către dezvoltatorul imobiliar Roshn, pe care PIF îl deţine.

Cheltuielile pe care le-a făcut pentru fotbal au fost dezvăluite în conturile pe care PIF le-a împărtăşit investitorilor într-o obligaţiune de 2 miliarde de dolari pe care a obţinut-o la începutul acestei săptămâni.

Conturile arată, de asemenea, că Fondul Suveran de Investiţii a primit o opinie cu rezerve din partea KPMG pentru situaţiile sale financiare pe anul 2021. Într-o scrisoare de audit datată 2022 august, KPMG a semnalat faptul că “nu a putut obţine suficiente dovezi de audit adecvate” în jurul tranzacţiilor cu directorii consiliului de administraţie al PIF şi cu membrii familiilor acestora. PIF a refuzat să comenteze.

Creşterea bruscă a cheltuielilor pentru fotbal vine la un an după ce PIF a cumpărat clubul Newcastle United din Premier League pentru puţin peste 300 de milioane de lire sterline. De la preluare, noii proprietari au cheltuit peste 200 de milioane de lire sterline pe jucători şi au angajat un nou antrenor principal şi un director executiv.

Noon, un retailer online cu sediul în Golf şi sprijinit de PIF, a devenit unul dintre sponsorii tricoului echipei în luna iunie a acestui an. Compania are, de asemenea, un parteneriat comercial cu Manchester City, care este deţinută de un membru al familiei regale din Abu Dhabi.

În timp ce Arabia Saudită se împinge tot mai mult în fotbal, statul vecin Qatar se pregăteşte să găzduiască luna viitoare Cupa Mondială. Qatar are deja o prezenţă bine stabilită în fotbalul european la nivel de cluburi, a cumpărat echipa franceză Paris-Saint Germain în 2011. Directorul executiv al echipei, Nasser el-Khelaifi, este în prezent preşedinte al Asociaţiei Europene a Cluburilor, un grup de lobby al echipelor de elită.

Ambiţiile saudite în domeniul fotbalului sunt pe cale să crească şi mai mult. În august, prinţul moştenitor Mohammed bin Salman a participat la un meci de box la Jeddah cu Gianni Infantino, secretarul general al Fifa, organismul de conducere al fotbalului mondial. De atunci, au crescut speculaţiile potrivit cărora Arabia Saudită va candida pentru Cupa Mondială din 2030, Egiptul şi Grecia fiind prezentate ca potenţiali parteneri într-o candidatură pe trei continente.

O propunere condusă de Arabia Saudită s-ar confrunta cu concurenţa unei oferte comune a Spaniei, Portugaliei şi Ucrainei, precum şi cu o probabilă ofertă pan-sud-americană pentru a marca centenarul primei Cupe Mondiale din Uruguay.

Arabia Saudită şi-a pus amprenta şi în alte sporturi. A pus deoparte cel puţin 2 miliarde de dolari pentru LIV Golf, un circuit rival al PGA Tour, iar Jeddah a găzduit anul trecut primul Mare Premiu al Arabiei Saudite de Formula 1, în cadrul unui angajament pe 15 ani.

Grupul de campanie Human Rights Watch a acuzat guvernul saudit că foloseşte fotbalul, cursele de maşini şi golful pentru “sportswashing”, pe care îl defineşte ca fiind “un efort de a distrage atenţia de la gravele sale abuzuri privind drepturile omului prin preluarea evenimentelor care celebrează realizările umane”.