"Cele două aniversări marcate anul acesta - centenarul Revoluţiei ruse şi un deceniu de la începerea crizei financiare globale - au în comun mai multe lucruri decât ar părea. Ambele evenimente au importanţă autoevidentă. Revoluţia bolşevică a instaurat o dictatură care s-a remarcat de-a lungul secolului 20 concurând pentru hegemonie cu fascismul (în prima etapă), iar ulterior cu liberalismul bazat pe economia de piaţă. La rândul său, criza financiară a clătinat modelul apărut victorios după Războiul Rece", scrie editorialistul FT Martin Sandbu într-un articol intitulat "De la Lenin la Lehman - marile minciuni. Cei care vor salvarea capitalismului trebuie să observe efectele Revoluţiei ruse".

"Comunismul absurd dezvoltat în Blocul sovietic până în anii 1980 s-a prăbuşit sub greutatea propriilor contradicţii economice şi politice. Criza politică din ultimul an demonstrează că trebuie să urmărim dacă economiile de piaţă vor avea aceeaşi soartă. Însă similarităţile sunt mai profunde decât amploarea istorică a celor două evenimente. Conţinutul actualelor riscuri asupra liberalismului economiei de piaţă este acelaşi care a doborât rivalul acestui sistem. Comunismul a eşuat pentru că a comis două tipuri de minciuni.

Primul tip a constat în trădarea visului care a atras iniţial milioane de oameni: o societate a egalităţii, solidarităţii şi realizării de sine prin scopuri colective. Credinţa în acest vis a rezistat mult mai mult decât s-ar putea justifica până şi în spaţiul central al comunismului, chiar şi în Occident. Până la urmă, a fost ştearsă de realitate. A doua minciună a fost un sistem economic fondat pe minciună şi autoiluzie. Acum aproape că s-a uitat, dar o mare parte a secolului 20 au fost dezbateri dacă planificarea centralizată sau pieţele descentralizate ar asigura cea mai eficientă alocare a resurselor.

Argumentul în favoarea controlului statului asupra mijloacelor de producţie era că doar planificarea centralizată putea depăşi risipa de resurse generată de şomajul masiv capitalist şi de recurentele deficienţe de cerere care generează recesiune. La nivel practic, planificarea centralizată era deplorabilă la capitolul producerii şi alocării resurselor de care aveau nevoie cetăţenii. Dar, în loc de a se corecta, economia planificată a generat o mare minciună la care trebuia să se alinieze încrederea publică a tuturor, chiar dacă fiecare ştia bine adevărul. «Vă faceţi că ne plătiţi, iar noi ne facem că muncim», era o glumă care circula de la Rostock la Vladivostok, dar şi o constatare asupra realităţii", explică Financial Times.

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro