Mai mult, prin noul Ordin comun al miniştrilor Muncii, Energiei şi Finanţelor privind decontarea facturilor, se prelungeşte nejustificat termenul de rambursare a sumelor cheltuite de furnizori, spre limite absolut insuportabile, arată asociaţia, într-un comunicat.

”Atragem atenţia cu fermitate că riscul de a intra în insolvenţă sau chiar faliment creşte exponenţial cu timpul în care statul nu decontează cheltuielile făcute de către furnizori. Mai mult, un eventual blocaj financiar în plină iarnă ar fi devastator pentru siguranţa sistemului energetic naţional. Cu mici excepţii, care nu totalizează mai mult de 0,1% din piaţa de energie, companiile nu au primit niciun ban, deşi facturile cu plafonările şi compensările cuvenite consumatorilor au început să fie emise din noiembrie 2021. Până acum, subvenţiile prin plafonarea şi compensarea preţurilor la energie, legiferate de autorităţi, au fost suportate din banii furnizorilor, inclusiv din bani împrumutaţi. Nu este nici rolul, nici expertiza companiilor să facă protecţie socială. Acesta este rolul statului. Mai mult, prin noul Ordin comun 183/112/173 din 2022 al miniştrilor Muncii, Energiei şi Finanţelor se prelungeşte arbitrar termenul de decontare al facturilor. Potrivit noului Ordin, toţi furnizorii trebuie să refacă aproape toată documentaţia pentru decontarea cheltuielilor făcute cu plafonarea şi compensarea facturilor. Acest lucru implică un nou efort operaţional şi prelungeşte termenul de rambursare a cheltuielilor furnizorilor spre sfârşitul perioadei de aplicare a schemei de subvenţionare a consumatorilor, 31 martie 2022. Vorbim de sute de milioane de euro pe care furnizorii i-au cheltuit, majoritatea din credite bancare, fără să îi primească înapoi de la stat. Această situaţie nu mai poate continua! Şi nu pentru că nu mai vor furnizorii, ci pentru că nu mai pot”, declară Laurenţiu Urluescu, preşedintele AFEER.

În contextul creşterilor explozive ale preţurilor la energie electrică şi gaze naturale, AFEER consideră necesare - aşa după cum a considerat de la începutul crizei energetice - măsuri pentru sprijinirea consumatorilor atât casnici, cât şi non-casnici; dar toate aceste fără a induce pierderi nejustificate furnizorilor si a afecta companiile din energie.

Facturile cuprind preţul de achiziţie al energiei electrice şi gazelor naturale, precum şi tarifele de transport, de distribuţie, taxele către stat (TVA şi accize), alături de contribuţii pentru susţinerea unor producători (certificate verzi pentru producătorii de energie din surse regenerabile şi bonusul de cogenerare pentru producătorii în cogenerare de înaltă eficienţă). Furnizorii trebuie să plătească facturile întregi către toţi aceştia, deoarece plafonarea şi compensarea se aplică doar clienţilor, arată asociaţia, care susţine că eforturile financiare ale furnizorilor de a-şi îndeplini obligaţiile legale ce le revin, de a plăti mai departe, pe întregul lanţ energetic, facturile întregi către producători, transportatori, distribuitori şi bugetul statului, fără a avea încasările corespunzătoare de la clienţii finali şi de la stat sunt uriaşe.

De la buget ar fi trebuit să le fie rambursate contravaloarea plafonărilor şi compensărilor, bani pe care nu numai că furnizorii nu i-au primit, dar, conform noilor reglementări, nici nu-i vor primi prea curând. Cu toate acestea, dacă furnizorii nu plătesc TVA-ul şi accizele aferente facturilor pentru care nu au primit banii de la buget, statul le percepe penalităţi şi întârzieri pentru neplată!, arată comunicatul.

Majoritatea furnizorilor au apelat la împrumuturi bancare, iar unii deja şi-au atins plafonul de creditare, ceea ce înseamnă că nu mai pot apela la bănci. În plus, împrumuturile vin cu costuri suplimentare pentru furnizori, precum dobânzile şi comisioanele bancare, pe care companiile ar trebui să le plătească din marja de furnizare. Din păcate, deşi au costuri importante pentru a susţine serviciul de furnizare (angajaţi, sediile pentru relaţiile cu clienţii, hârtia, tiparul şi transmiterea prin poştă a facturilor, call-center-urile etc.), acestea nu sunt recunoscute în plafonul de preţ stabilit de autorităţi. Marja, care ar trebui să acopere costurile de furnizare, este, practic, zero, iar, în multe cazuri, chiar negativă.

Pe termen scurt, AFEER propune creşterea ajutorului financiar oferit clienţilor vulnerabili. Pentru a simplifica implementarea schemei, ajutorul ar putea să fie acordat prin intermediul primăriilor, pe baza unui voucher. O altă propunere este acordarea unui ajutor financiar de la stat pentru toţi consumatorii casnici, în cuantum fix, direct în factură, pentru o perioadă de timp stabilită (de exemplu 50 lei/lună). În acest mod, fiecare consumator va putea să observe direct pe factură existenţa şi cuantumul ajutorului, iar verificarea de către autorităţi ar fi mult simplificată şi, în consecinţă, termenul de rambursare a cheltuielilor făcute de către furnizori ar fi mult diminuat.

În plus, furnizorul care a acordat ajutoarele financiare să poată opta pentru compensarea sumelor pe care le are de recuperat de la stat cu obligaţiile de plată datorate la buget. AFEER mai propune scăderea cotei de TVA aplicabile serviciilor de furnizare a energiei electrice şi gazelor naturale, eliminarea accizei la energia electrică şi gaze naturale, precum şi acoperirea de la bugetul statului a contravalorii sumelor aferente schemele de ajutor de stat privind bonusul de cogenerare de înaltă eficienţă şi certificatele verzi.

Pe termen lung, asociaţia propune adoptarea unor măsuri legislative pentru promovarea construcţiei de noi capacităţi de producţie, implementarea măsurilor de creştere a eficienţei energetice, precum şi urmărirea de către autorităţile abilitate a îndeplinirii etapelor intermediare pentru atingerea obiectivelor din PNRR referitoare la sistemul energetic. Apreciem că deja sunt întârzieri importante în ceea ce priveşte cadrul de reglementare naţional, care să faciliteze accesul investitorilor la diferitele fonduri pentru dezvoltarea capacităţilor de producere a energiei şi a reţelelor electrice, puse la dispoziţia României prin reglementări ale UE.

O altă măsură este urgentarea deciziei privind exploatarea gazelor din zona economică exclusivă a României la Marea Neagră.

Asociaţia Furnizorilor de Energie din România, înfiinţată în anul 2006, cuprinde, în prezent, un număr de 34 de membri, cu o cotă de piaţă de circa 90% din consumul final de electricitate şi 65% din consumul final de gaze naturale.